Michael Haulica despre Simona Serbanescu in "Observatorul Cultural"

In nr. 580 din 24.06.2011 al revistei online "Observatorul Cultural", cunoscutul autor si critic literar Michael Haulica face o recenzie a antologiei "Balaurul si miorita", ingrijita de Mihail Gramescu si aparuta in anul 2011, la editura Eagle. Opiniile sale nu difera foarte mult de opiniile celorlalti critici care au supus analizei aceasta antologie, dar am remarcat (cu bucurie) faptul ca de aceasta data a fost acordata mai multa atentie calitatii textelor in sine, nu doar incadrarii/neincadrarii/partialei lor incadrari  in genul fantastic. Evident, cand vine vorba de o antologie, acest aspect are o importanta vitala, dar nici aspectul calitativ nu trebuie neglijat. Desi critica lui Michael Haulica este una destul de dura in ceea ce priveste antologia in ansamblu, faptul ca analizeaza textele din punct de vedere stilistic, al coerentei intrigii SI al adecvarii la tema dovedeste, in primul rand, competenta sa si, in al doilea rand, face ca aceasta recenzie sa fie foarte valoroasa atat pentru autorii mentionati , fie ei criticati sau nu, laudati sau nu (in categoria laudati au fost inclusi si Oliviu Craznic si Balin Feri), cat si pentru cititorii care vor sa achizitioneze cartea sau care au achizitionat-o deja si doresc o contraopinie asupra textelor. Nu pot decat sa ii multumesc lui Michael Haulica pentru atentia acordata antologiei si increderea pe care mi-o acorda in legatura cu potentialul meu literar.

Acesta este un fragment din articol, puteti citi articolul integral urmand link-ul de la final:

Deși este o antologie de texte, voi trece în revistă autorii, e mai simplu.

Simona Șerbănescu. După o „încercare de eseu“ (zic eu, forțînd un pic nota) și un text filozofico-liricoid, reușește un bun fragment de proză („Casa Ceaiului“ – parte dintr-un roman?), deși sînt cam sceptic în privința romanelor japoneze scrie de europeni. Totuși, în ultimul paragraf, recade în povestitul viselor, lucru care asigură unei eleve prezența la olimpiadele de limba română, dar nu e suficient pentru proză. Însă e de urmărit Simona Șerbănescu, are potențial. Catia Maxim, care a debutat editorial în 2007 și care, de atunci, „a publicat mai multe volume de proză cu mare succes de piață“... Adică? Ce volume, ce vînzări...? Dar nu asta e important, ci textul, care se cheamă „Visul“, și vedeți mai sus faza cu eleva și olimpiada.
Dacă într-o antologie de „proză fantastică“ dau peste un text de teatru pot să-l sar? L-am sărit. (Era „Miorița“ de Emil Lungeanu).

Dănuț Ungureanu. Eros, copilul lui Afro(dita), dă din casă, cum se spune, una-alta, dar aerul de scheci umoristic, de genul celor căznite din programele TV de largă adiență, îmi taie elanul lecturii, pe care numele autorului mi-l indusese.

Cristina Manta. De ce o Poloneză de Chopin în B minor? Cea cu numrul 5, la care face referire autoarea, e în fa diez minor. În fine... mă întreb (și nu e prima dată, nu va fi nici ultima, pe parcursul acestei antologii): de unde credința că dacă îți povestești visele scrii proză fantastică?

Cînd scrie, Balin Feri are voce. Cînd citesc un text scris de el, parcă îl aud vorbind. Sînt puțini autori români care îmi dau senzația asta. Sînt cei pe care-i consider scriitori cu vînă. „Consolarea“ – reușit text despre dragoste, credință, Dumnezeu și viața de după viață. Subiectul te poate prinde sau nu, te poate interesa sau nu. Dar felul în care e scris te prinde cu siguranță, Balin Feri fiind unul dintre cei mai dotați prozatori din noul val de fantaști (nu zic științifico-fantaști, că nu e așa ceva, dar ceea ce este e bine).

Cora-Eliana Teodoru. Îu! Proza ca proza, dar adresa de e-mail din prezentarea autoarei face toți banii. La ediția a doua (dacă va fi), nu-i dați și numărul de telefon?
Atîta-i de proastă cartea asta... Mă gîndesc că Mihail Grămescu nu mai are pic de discernămînt, iar de la editură n-a citit nimeni textele, mergînd pe mîna antologatorului care – nu-i așa? – e diatamai scriitorul. Și... Și ce dacă? A fi antologator e altă meserie. Deci?

Cui folosește o astfel de carte?

Antologatorului, nu. Pentru că, dacă avea credibilitate ca autor, ca antologator nu știu dacă am să-l mai caut vreodată. Chiar mi-e teamă să nu găsesc în fiecare dintre antologiile lui tot felul de fătuțe adunate de prin cenacluri și de pe la olimpiadele de limba română, fătuțe care au legătură cu literatura cam cîte legături are trenul Intercity în gara Lehliu.

Autorilor? Puțini autori scapă neșifonați din această antologie. Balin Feri... Balin Feri... Ah, da, și Balin Feri. Cam puțini pînă acum. Și o mențiune pentru Simona Șerbănescu, ziceam.

Sursa:

http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Ingindurez-privindu-l-cu-ochii-sa%C4%8C%C2%99ii-de-incordare-%28I%29*articleID_25539-articles_details.html