joi, 28 aprilie 2011

Scrisul, un simplu mestesug?

Am citit recent un articol al lui David Erik Nelson, un "mestesugar" inrait, de altfel (a si publicat o carte cu regulile de baza ale tamplariei, dulgheriei etc.), in care ne prezinta, clar si concis, o parte din dedesubturile scrisului. Pentru Nelson, scrisul este tot un mestesug, care practicat dupa anumite reguli si in conditii optime, poate deveni o sursa de venit. Perfect de acord, orice scriitor ia in considerare veniturile atunci cand isi alege editura cu care sa colaboreze, cand negociaza un contract, cand trimite un articol unui periodic. Dar de unde ar trebui sa plece scriitorul atunci cand isi incepe actul de creatie? That is the question. Focusarea pe veniturile obtinute din publicarea operei inainte de concentrarea pe opera in sine nu poate fi decat in detrimentul acesteia. Dar de ce ne-ar pasa, ar spune Nelson, din moment ce suntem toti "mestesugari"? Publicatiile, sustine el, prefera contributiile constante, de nivel mediu (satisfacator, ca sa folosim un termen mai indulgent), unora remarcabile, dar lipsite de constanta. Cantitatea, nu calitatea, asa-i? Ei bine, om fi noi pragmaticii secolului XXI, dar cand vine vorba de scriitura, ne cam urmareste traditia. Asta daca dorim ca viitoarea noastra opera sa capete o anumita valoare, nu sa devina un simplu obiect vandabil. Oricum am intoarce-o, daca nu ne concentram mai intai asupra operei, daca nu ii acordam atentia, timpul si pasiunea necesara inainte sa ne gandim la deadline-uri si la venituri, nu reusim decat sa esuam lamentabil. Sau, in cazurile fericite, doar sa esuam. Nu pentru ca rezultatul muncii noastre nu ar fi unul satisfacator, ci pentru ca nu facem efortul sa-i acordam ceea ce i se cuvine: perfectiunea. Opera o cere, dar pentru ca noi nu suntem capabili sa i-o oferim pe de-a-ntregul, putem doar sa incercam sa ne depasim limitele. Este precum diferenta dintre bucatarul obisnuit si maestrul bucatar, care intreprinde un act de creatie. Opera scrisa mestesugita cu ajutorul cuvintelor, dar fara substanta numita "geniu" sau "talent", inceteaza sa mai fie arta. In timp ce mestesugul poate fi deprins pe parcurs, talentul nu poate fi nici deprins, nici dobandit, ci doar imbunatatit. Iar asta nu se poate realiza decat prin incercarea in permanenta a depasirii limitelor.

http://www.jeffvandermeer.com/2011/03/08/author-david-erik-nelson-on-the-craft-and-commerce-of-writing/

2 comentarii:

  1. Corect, in alte tari ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. afirmatiile lui Nelson se potrivesc perfect pe un sistem in care "industria" literaturii functioneaza pe principii corecte, adica : in principiu se vinde orice marfa insa stratificat (marfa buna e mai rara dar mai scumpa, etc.). Asadar autorul isi scrie cartea, apoi (daca e un produs bun) grija tiparirii, vanzarii, etc, cade pe umerii agentului literar, editurii, librariilor (virtuale sau nu)... mestesugarul are ca unic scop sa produca, nu-si pierde foarte multa vreme cautand (Ca aici) sa-si etaleze "marfa"... dar subiectul e vast

    RăspundețiȘtergere