Dupa cum probabil stiţi, în numărul precedent al Gazetei SF, Florentin Haidamac a publicat un articol intitulat nici mai mult nici mai putin decât Hegemonia Gazetei SF. Titlul, dar mai ales conţinutul articolului au stârnit reacţii multiple, printre care una destul de violentă a lui Cornel Secu. Că este vorba de o "gazetuţă modestuţă" sau nu, asta nu poate decide decât publicul cititor. Cert este ca în ciuda acestei reacţii, Gazeta SF apare în continuare pe lista de site-uri recomandate pe http://www.helionsf.ro/ şi pe http://helionsf.eu/, fapt care nu poate decât să-mi provoace bucurie. Iar reacţia lui Mircea Coman, după lectura numărului din februarie, mi s-a părut mai mult decât surprinzătoare (la modul cel mai plăcut):
" Ţin să remarc ascensiunea Gazetei SF, ale cărei povestiri se bucură acum şi de o susţinută muncă de periere redacţională, eliminarea majorităţii greşelilor gramaticale şi de vocabular dând lecturii cuvenita plăcere. M-aş bucura ca şi celelate ofertante de proză să-i urmeze exemplul, altfel se prea poate ca hegemonia de care vorbea deunăzi cineva să devină un fapt cât se poate de real. Iar cititorii vor avea doar de câştigat."
Nu ştiu dacă domnul Coman, în generozitatea lui, are dreptate în ceea ce priveşte deja mult disputata hegemonie, pentru că, la urma urmei, depindem unii de alţii, noi între noi, dar, cel mai important, noi de cititori, şi nici membrii redacţiei, nici domnul Coman, şi nici Cornel Secu nu pot şti sau decide cui îi va reveni pana la urma sceptrul "hegemoniei" (asta daca va fi vreodată nevoie de el). Tot ce putem face este să ne straduim să dăm tot ce putem pentru a satisface aşteptările cititorilor noştri, motiv pentru care suntem deschişi sugestiilor voastre, pe care le puteţi face fără reţineri pe gazetasf la gmail.com.
Iar în ceea ce priveşte articolul care în urmă cu o lună mi-a dat anumite emoţii (pentru că eu, în general, sunt genul de persoană care preferă să tacă şi să facă, mai exact să lase faptele să vorbească în locul ei), acum mă face să zâmbesc, gândindu-mă că, de fapt, greşeala optimismului nu este niciodată cu adevărat o greşeală. În concluzie, cu ce a greşit Florentin Haidamac pentru că şi-a exprimat încrederea în munca sa şi în munca noastră? Poate că a greşit nivelul de sonorizare căci, în rest, nu a făcut decât să ne insufle şi nouă o parte din entuziasmul său. Acestea fiind zise, să uităm pentru o clipă de hegemonie şi să ne întoarcem la treburile noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu