Interviu Liviu Radu

“Dacă Liviu Radu s-ar fi născut în Statele Unite, prolificitatea sa scriitoricească şi talentul de povestitor l-ar fi propulsat printre numele de primă mărime ale science-fictionului”, spune Radu Pavel Gheo despre câştigătorul Premiului Convenţiei Europene de SF din anul 2000. Şi, într-adevăr, cu numeroasele sale premii, cu multitudinea de eseuri, texte de proză scurtă, romane, traduceri (a tradus peste 40 de cărţi) şi recenzii, Liviu Radu poate fi considerat un scriitor…mare. Şi nu doar un scriitor, ci şi un om adânc implicat în tot ce înseamnă activitate literară. Mă feresc să folosesc majusculele când spun “mare”, în special datorită relativităţii cuvântului cu care sunt de multe ori descrişi anumiţi autori, dar adevărul este că, în ceea ce îl priveşte pe Liviu Radu, termenul poate fi folosit fără echivoc. A publicat romane ca “Trip-Tic” (1999), “Opţiunea” (2004), “Spaime” (2004) şi “Waldemar” (2007), dar cele mai cunoscute şi mai apreciate rămân volumele sale de proză scurtă, dintre care pot enumera “Spre Ierusalim” (2000), “Constanţa 1919″ (aparut în anul 2000 şi distins cu premiul “Vladimir Colin” în 2001), “Babl” (2004), “Cifrele sunt reci, numerele-s calde” (2006). Deşi auzisem de mult despre el, cu tragere de inimă mărturisesc ca l-am descoperit relativ recent, tot printr-o proză scurtă, publicată într-o antologie. Ceea ce a facut trecerea de la proza la proze, de la volum la volume şi m-a determinat să solicit acest interviu a fost nu doar aprecierea de care se bucură Liviu Radu ca scriitor, ci şi pura plăcere a lecturii, care m-a  făcut dupa fiecare text citit să îmi doresc mai mult. În interviul ce urmează, Liviu Radu ne împărtăşeşte din experienţa sa ca scriitor, ne spune cum arată, în opinia sa, lumea în care trăim, care este rolul literaturii în îmbunătăţirea acestei lumi şi, nu în ultimul rând, oferă sfaturi tinerilor scriitori despre cum ar trebui să-şi construiască cariera.

Simona Şerbănescu: Domnule scriitor Liviu Radu, în primul rând aş dori să vă mulţumesc că aţi acceptat să îmi acordaţi acest interviu. Pentru început, aş dori să vă pun o întrebare la care sunt sigură că s-au gândit mulţi dintre cititorii noştri. Aveţi 16 volume publicate, plus alte creaţii publicate în diferite antologii. Care este secretul unei cariere atât de bogate în domeniul literaturii?

Liviu Radu: Am debutat târziu şi am avut mereu  sentimentul că nu am prea mult timp la dispoziţie. Pe de altă parte, când m-am apucat de scris, eram împlinit din punct de vedere personal, al vieţii de familie şi al carierei profesionale, aşa că am putut să-mi dedic mult timp literaturii.

S.Ş: Aţi debutat în anul 1993, în revista Quasar, iar debutul editorial a avut loc în anul 1999, prin romanul “Trip-Tic”. Consideraţi că debutul literar este bine să aiba loc la o varstă relativ fragedă, sau că ar fi preferabil să se atingă în prealabil un anumit nivel de maturitate?
L.R.: Cred că-i bine să te apuci să scrii de tânăr şi să debutezi cât mai devreme. Scapi astfel de o grijă şi te poţi dedica îmbunătăţirii calităţii scrisului. Fiind scriitor consacrat, vei fi tratat cu mai multă consideraţie de edituri şi de reviste – dar, în acelaşi timp, nu ţi se vor ierta eventualele scăderi de calitate. Dacă ai atins un anumit nivel, eşti obligat ca, în cazul cel mai rău, să rămâi la acel nivel.

S.Ş.: Printre operele dumneavoastră se întâlnesc frecvent distopiile şi ucroniile, multe dintre acestea cu acţiunea plasată chiar în România (dacă este să ne gândim, de exemplu, la “Constanţa 1919″). Reprezintă acestea o tentativă de evadare din realitatea cotidiană, de blamare sau de respingere a concretului?
L.R.: În general, scrisul reprezintă o evadare din realitate. În acelaşi timp, nu te poţi împiedica să nu te gândeşti la prezent şi să-ţi imaginezi ce s-ar fi putut întâmpla în anumite împrejurări sau ce se va întâmpla în continuare. Dacă vei continua să te gândeşti la ce se va întâmpla cu omenirea, o să înnebuneşti. Nu-ţi rămâne decât să priveşti întreaga problemă ca un joc intelectual şi atunci vei putea accepta mai uşor realitatea…

Restul interviului poate fi citit la urmatoarea adresa:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/09/liviu-radu-literatura-sf-nu-a-pierdut-teren-in-fata-literaturii-fantastice/

Lian Hearn- "Sub cerul liber, avand drept perna iarba" (Legendele clanului Otori, vol. II)

Continuarea volumului “Să nu trezeşti podeaua-privighetoare” din seria “Legendele clanului Otori” de Lian Hearn, apărută la editura Leda, prezintă schimbările care au survenit în viaţa protagoniştilor Otori Takeo şi Shirakawa Kaede, în anul de după moartea lui Otori Shigeru în Inuyama, cetatea Tohanilor. După uciderea lui Iida Sadamu de către fiul său adoptiv Takeo (lucru crezut de foarte multă lume), Arai Daiichi, profitând de haosul creat în urma căderii cetăţii, preia controlul asupra Celor Trei Ţări. El speră să încheie o alianţă cu Takeo şi să aranjeze căsătoria acestuia cu Kaede, care acum este moştenitoarea domeniilor Shirakawa şi Maruyama. Cu toate acestea, Takeo renunţă la moştenirea sa pentru a se alătura Tribului, de care se simte legat prin sânge. Ca membru al acestei organizaţii misterioase, Takeo învaţă să-şi folosească abilităţile extraordinare, însă alege să-şi urmeze propriul drum departe de planurile sângeroase ale rudelor sale. După ce recuperează nişte însemnări extrem de preţioase pentru Trib din casa lui Shigeru, Takeo reuşeşte să fugă, sperând că membrii Tribului nu vor reuşi să-l prindă pentru a-l ucide înainte de a ajunge la Terrayama, un templu unde ar fi putut fi în siguranţă măcar până ar fi putut strânge o armată pentru a-şi revendica moştenirea de la nobilii Otori, care puseseră stăpânire pe domeniu.
Între timp, Kaede se întoarce pe domeniul său, unde îşi găseşte tatăl complet nebun. Pierderea copilului lui Takeo o aduce în pragul morţii, însă reuşeşte să supravieţuiască prin bunăvoinţa nobilului Fujiwara, care manifestă un interes evident faţă de ea.  După ce se reîntâlneşte cu Takeo, Kaede renunţă însă la această potenţială căsătorie şi alianţă şi pleacă împreună cu el la Terrayama, unde se căsătoresc. Nu iau însă în considerare faptul că această căsătorie ar putea stârni mânia lui Fujiwara şi lui Arai deopotrivă.

Volumul al II-lea din serie face trecerea de la copilul Takeo la războinicul neîndurător care, la sfârşitul trilogiei, aduce pacea în Cele Trei Ţări. Multiplele transformări care au loc în personalitatea lui Takeo, deşi susţin ritmul alert al acţiunii, raportate la un interval de timp de numai trei ani sunt practic inexplicabile şi greu de acceptat. Singurul fapt care îl poate ajuta pe cititor este acceptarea acestui roman ca fiind unul fantastic, desprins de orice raţiune care guvernează lumea reală.

(recenzie aparuta in numarul 10 al Gazetei SF)

A aparut numarul 10 al Gazetei SF

Primul numar in care am avut pe mana Gazeta SF a fost o adevarata provocare, dar rezultatele au fost pe masura. Contactul cu autorii, strangerea materialelor, lectura textelor si rezolvarea micilor probleme inerente, documentarea pentru interviu (si da, la Liviu Radu chiar e nevoie de documentare!), apoi punerea textelor in ordine etc., totul a necesitat mai mult timp decat ma asteptam. Totusi, multumirea pe care am avut-o la scurt timp dupa publicare, cand au inceput sa apara mesajele de "felicitari", "buna treaba", "tine-o tot asa" etc. m-au facut sa imi dau seama ca efortul n-a fost in van. Si cu ocazia asta vreau sa le multumesc tuturor celor care au contribuit la acest numar, in special lui Sagy, lui Florin Pitea si lui Oliviu Craznic, pentru sustinerea si sfaturile lor, si celorlalti autori, domnului Liviu Radu pentru bunavointa sa, Stefanei Czeller, si celorlati autori care au contribuit cu la revista cu proze si recenzii. Ii invit pe aceasta cale sa colaboreze in continuare cu noi, pentru ca numai asa putem sa mentinem si sa sporim calitatea Gazetei. Acestea fiind zise, sa va spun ce cuprinde acest numar:

1.un editorial scris de mine in care prezint activitatea literara a lui Liviu Radu (caruia ii este si dedicat acest numar) si sumarul Gazetei

2.povestiri de Liviu Radu, Stefana Czeller, Florin Pitea, Alexandru Despina, Florin Dan Prodan, Teodora Gheorhe si Catalina Fometici

3.un interviu luat lui Liviu Radu, care ne ofera cu aceasta ocazie detalii legate de activitatea sa literara, ne impartaseste cateva dintre "secretele succesului" si ne ofera sfaturi pentru construirea carierei literare

4.recenzii de carte si film scrise de Florin Pitea, Silvana Sorop, subsemnata, Oliviu Craznic, Tiberiu Popescu, Aurelia Chircu si Marcel Gherman

5.o "fisa de scriitor" (cum este intitulata si noua rubrica) scrisa de Oliviu Craznic, in care ne-o aduce in vizor pe Nina Munteanu, o scriitoare de origine romana, foarte apreciata in Canada, care in curand va publica si in Romania. Observ cu bucurie ca nu toti romanii de valoare pleaca din tara, unii se mai si intorc!

6. o "bibliografie" pentru numarul acesta, realizata cu ajutorul "fanului SF" Nicu Voicu , unde puteti gasi volumele deja aparute ale autorilor publicati in acest numar al Gazetei SF

Tot ce mai trebuie sa faceti acum este sa rasfoiti Gazeta si sa ne oferiti feedback. Oferta este vasta!

http://fanzin.clubsf.ro/

Mircea Coman despre Simona Șerbănescu pe Scifientland

Pe blogul său Scifientland, Mircea Coman comentează prozele apărute în numărul 8-9/august 2011 al Gazetei SF. Mă bucură nespus cuvintele frumoase ale domnului Coman la adresa "Văduvei negre" și îi mulțumesc pe această cale. 

"Cu „Văduva neagră”, de Simona Şerbănescu, seria acestui număr dublu al Gazetei SF se termină aşa cum începe. Adică bine. Deşi la forma expunerii s-ar mai fi putut lucra, fiindcă orice realizare omenească este, la urma urmei, perfectibilă, şi în ciuda câtorva greşeli mărunte de redactare („acel moment în care privire se întâlnesc”, „Un tup de care aveam nevoie”), fără nicio legătură cu incompetenţa lingvistică, motiv pentru care avem a transmite autoarei calde felicitări, o recomandăm fără rezerve pe Simona Şerbănescu editurilor de profil româneşti interesate. De-acu’, eu unul voi fi cu ochii pe ea. "

Articolul integral il puteti citi la adresa de mai jos:
http://scifientland.wordpress.com/2011/09/14/spec-fi-in-apus-de-vara-addendum/

Gazeta SF poate fi o sansa pentru tinerii scriitori

In numarul 590 din 2.09.2011 din "Observator Cultural", cunoscutul scriitor si critic literar Michael Haulica sustine ideea infiintarii unei reviste care sa ofere o sansa de afirmare tinerilor scriitori. O astfel de revista ar putea fi chiar fanzinul Gazeta SF, spune el. Acesta a fost si principalul meu obiectiv cand Sagy m-a numit redactor-sef: o revista in care tinerii sa poata publica independent de vointa anumitor grupari, organizatii sau "mentori". Consider ca este perfect adevarat ceea ce a subliniat Michael Haulica in acest articol, dar nu pot sa nu iau in seama si opinia lui Victor Martin. Toti scriitorii parcurg ciclul firesc al vietii. Cei mai in varsta si "consacrati" au fost candva tineri, iar cei tineri aflati la inceput de drum (si da, ma numar printre ei) vor imbatrani la randul lor si poate vor deveni la randul lor "consacrati". Selectia se face, evident, pe parcurs. Dar nu, nu este vorba de discriminare, cum spune domnul Martin, pentru ca scopul unei astfel de reviste nu este "joaca de-a scrisul", ci scrisul in sine si, in special, imbunatatirea lui.

Asta cred ca este mijlocul prin care un tanar scriitor poate evolua. In primul rand trebuie sa-si analizeze propriile creatii cat mai obiectiv cu putina, sa accepte criticile, sa invete din greseli si sa scrie cu RESPONSABILITATE. De aceea joaca de-a scrisul nu este o solutie, nu poti iesi cu orice in lume, tanar sau batran, debutant sau consacrat (si aici cred ca si -sau in special- cei mai mari autori romani din prezent imi dau dreptate). Avantajul tinerilor este ca au de cele mai multe ori entuziasm, o doza mare de optimism si un nivel de la care pot EVOLUA. Insa de cele mai multe ori entuziasmul si optimismul sunt facute tandari de sentintele rasunatoare ale anumitor critici, si nu sunt multi tineri (care altfel pot avea un potential real) sa reziste scepticismului de neevitat de la inceputul carierei.

Am auzit de curand un critic (sau scriitor, sau poet, sau toate la un loc), cum isi sustinea punctul de vedere conform caruia "tinerii ar trebui sustinuti mai degraba in sport decat in literatura". Ma uitam la el si imi spuneam acelasi lucru pe care l-a spus si domnul Martin: oare acest scriitor/poet/critic (dupa parerea sa) nu fusese la randul sau tanar in aceasta viata sau intr-una anterioara? Poate ar fi cazul ca la un moment dat sa se realizeze un schimb de generatii, pentru ca literatura romana nu va muri odata acesti scriitori (sau cel putin asa ne place sa credem). Si culmea e ca multi dintre noi chiar ii adulam pe unii dintre acesti scriitori! De ce n-am invata de la ei? De ce nu ne-ar impartasi din experienta lor, pentru a ne ajuta sa evoluam?

Nu-mi imaginez Gazeta SF ca fiind o revista unde tinerii se pot juca in voie si de unii singuri cu frazele, ci o revista in care sa publice si autori consacrati alaturi de acesti tineri, in care sa intervievam autori consacrati care sa-i ghideze pe tinerii autori, in care sa promovam literatura. Si sunt sigura ca alaturi de membrii redactiei si de colaboratori motivati ca Oliviu Craznic, Stefan Ghidoveanu, Silvana Sorop, Raluca Baceanu si altii, vom reusi in ceea ce ne-am propus.

Articolul lui Michael Haulica din "Observator Cultural" il puteti citi aici:
http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Revista-tinerilor-scriitori*articleID_25833-articles_details.html