miercuri, 31 august 2011

30%: ultima zi de reduceri la Millennium Books!


Astăzi e ultima zi cînd mai puteţi comanda orice titlu aflat pe stoc la Millennium Books cu o reducere de 30%. Dacă comanda voastră depăşeşte 75 lei (după aplicarea reducerii) veţi primi gratuit o carte din oferta editurii.

Comenzile pot fi trimise aici sau la una din adresele de pe blogul editorului Nicola Horia Ursu.

vineri, 19 august 2011

Lian Hearn - "Să nu trezești podeaua-privighetoare" ("Legendele clanului Otori", vol. I)

Când am deschis prima dată cartea I a seriei “Legendele clanului Otori”, apărută la editura Leda, am ştiut de la bun început că păşeam pe un teren nesigur. Până şi titlul, “Să nu trezeşti podeaua-privighetoare”, sună a un fel de atenţionare. Pentru a dezlega misterul însă, autoarea Lian Hearn a avut grijă să ne ofere explicaţiile necesare chiar înainte de începutul propriu-zis al romanului. Se pare că aşa-zisele podele-privighetoare, “uguisubari” în japoneză, sunt invenţii ale lumii reale, podele extrem de sensibile construie în jurul anumitor locuinţe şi temple, care scot un sunet distinct la fiecare pas. Brusc, acest termen neclar, folosit în aparenţă pe post de artificiu, capătă sens ca element central al unui roman în care realitatea apare contorsionată sub forma unui univers imaginar, asupra căruia planează tradiţiile şi obiceiurile japoneze.
             
Acţiunea romanului se desfăşoară pe două planuri, primul avându-l ca personaj principal pe Tomasu, un băiat de cincisprezece ani crescut într-un sat izolat de munte, iar al doilea având-o ca protagonistă pe Kaede, fiica seniorului Shirakawa, ţinută ostatică în castelul Noguchi încă din copilărie. În satul de munte Mino, acest  tânăr adolescent pe nume Tomasu duce un trai liniştit, în pace şi rugăciune, alături de familia sa. Fiind hiddeni, locuitorii din Mino sunt adepţi ai unei religii care interzice cu desăvârşire omorul şi susţine egalitatea între oameni, fapt care contravine tuturor legilor şi tradiţiilor Celor Trei Ţări, având în vedere că raporturile de putere dintre seniori şi oamenii de rând se bazează tocmai pe  teama şi supunerea impuse prin violenţă. Acesta este şi motivul pentru care credinţa hiddenilor şi modul în care aceştia îşi duc viaţa stârneşte nemulţumirea conducătorului clanului Tohanilor, Iida Sadamu. În momentul în care Iida dă un atac neaşteptat asupra satului, destinul tânărului Tomasu se va schimba pentru totdeauna. El este nevoit să dea piept cu viaţa sângeroasă de războinic, să renunţe la învăţăturile primite în copilărie, pentru a face faţă unei lumi în care onoarea este singurul reper după care se ghidează oamenii. După ce seniorul Otori Shigeru îi salvează viaţa, Tomasu nu are de ales decât să i se supună necondiţionat, părăsindu-şi pentru totdeauna satul natal, primind o nouă identitate şi devenind nobil. Ca Otori Takeo, el işi descoperă calităţile excepţionale care îl leagă în mod misterios de Trib, o organizaţie secretă de spioni şi ucigaşi. Aceste calităţi îl fac candidatul ideal pentru o misiune extrem de periculoasă, încredinţată de seniorul Otori: străbaterea podelei-privighetoare din cetatea Inuyama şi uciderea lui Iida Sadamu. Deşi la început totul pare să meargă conform planului, întâlnirea lui Takeo cu frumoasa Kaede şi legăturile sale cu Tribul schimbă cursul firesc al acţiunii. Shigeru cade pradă unui complot al lui Iida, acesta din urmă fiind apoi ucis, dar nu de Takeo cum era de aşteptat, ci de Kaede. Tot ce mai poate face Takeo este să-şi respecte jurământul de credinţă faţă de Shigeru, să-i salveze onoarea, apoi să se lase pe mâna membrilor Tribului, care îl revendică pentru extraordinarele sale abilităţi înnăscute, dar insuficient exersate.
            
 Lăsând la o parte ritmul extrem de alert al acţiunii care face ca acest roman să poată fi citit dintr-o suflare,  cea mai importantă calitate a primului volum din serie este faptul că autoarea reuşeşte, într-un mod original şi credibil, să creeze o lume unitară, cu legi proprii, cu o geografie proprie, în care elementele fantastice se integrează atât de firesc încât se ajunge până la punctul în care nu mai pot fi distinse de “real”. În acest volum întâlnim un Takeo mai degrabă purtat de destin decât unul care îşi face singur destinul, el eliberându-se de “haina” sa de hidden pe parcursul celor trei cărţi din serie, în ultimul volum ajungând un razboinic desăvârşit. Atât pentru iubitorii de fantastic, cât şi pentru amatorii de literatură japoneză în general, această carte nu este una de ratat. Este o mostră de literatură fantastică scrisă cu multă atenţie, cu precizie şi pasiune, care va satisface aşteptările şi celor mai exigenţi cititori.

Recenzie publicată în numărul 8-9/august 2011 al fanzinului Gazeta SF:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/08/sa-nu-trezesti-podeaua-privighetoare/

joi, 18 august 2011

Simona Serbanescu -"Vaduva neagra" (aparuta in Gazeta SF)

In numarul 8-9/august 2011 am publicat in Gazeta SF o proza intitulata "Vaduva neagra". De ce "Vaduva neagra"? Pentru ca initial mi-am imaginat un personaj feminin care si isi ucide partenerii dupa ce fac dragoste. Am aflat apoi de o superstitie conform careia fetele care mureau necasatorite trebuiau sa fie inmormantate in rochie de mireasa, altfel se intorceau din morti si luau cu ele un barbat pentru a le fi sot. Personajul meu este o astfel de fata, care dupa ce se intoarce din morti ajunge sa alerge din barbat in barbat fara a-si gasi insa alesul. Cand in sfarsit crede ca l-a gasit, se indragosteste atat de tare incat nu mai este in stare sa-l ucida. Asta pana cand este pusa intr-o situatie fara iesire. La final, acest barbat, pe numele sau Igor, isi dezvaluie adevarata identitate (sau mai degraba adevarata natura, decat identitate), iar personajul feminin este silit sa se intoarca in lume, de data aceasta devenind o adevarata "vaduva neagra".

Proza a fost catalogata drept un urban dark fantasy, insa eu nu am urmarit sa ma incadrez intr-un anumit gen, ci sa creez o atmosfera misterioasa, usor sumbra, cu doze de erotism. Puteti citi si comenta proza pe site-ul Gazetei SF, la adresa:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/08/vaduva-neagra/


miercuri, 17 august 2011

Ce aduce nou Gazeta SF

De astazi, prin bunavointa lui George Sauciuc (cunoscut si ca Sagy), am devenit redactor-sef adjunct al fanzinului Gazeta SF. Sa va spun asadar ce cuprinde numarul 8-9/august 2011:

1. un editorial scris de Oliviu Craznic, in care prezinta importanta pe care o pot avea revistele de proza fantastica pentru scriitorii in curs de afirmare

2. 8 povestiri pe care va invit sa le cititi si sa le comentati:
-"Armele zeilor" de Ovidiu Bufnila
                                                                                 
-"Ara" de Raluca Baceanu
                                                                                  
-"Atacul" de Alexandru Ioan Despina
                                                                                   
-"Diafanitate" de Aurelia Chircu
                                                                                  
-"Spiritul timpului" de Catalin Cofaru
                                                                                  
-"Aceasta povestire va ramane" de George Sauciuc
                                                                                  
-"Titan" de Florentin-Ionut Haidamac
                                                                                  
- o povestire urban fantasy scrisa de mine, "Vaduva neagra", in care personajul principal, o tanara care se intoarce din morti pentru a-si gasi alesul, alearga nefericita din barbat in barbat pana cand il cunoaste pe Igor, de care, impotriva vointei sale, se indragosteste si nu isi mai doreste sa-l ucida. Singura problema? Igor nu este deloc ce pare a fi.

3. o proza de Victor Ovidiu Rusu, intitulata "Der Konig", in rubica de mainstream

4. o recenzie facuta de mine a primului volum al seriei "Legendele clanului Otori", "Sa nu trezesti podeaua-privighetoare", un roman fantastic cu actiunea plasata in epoca medievala a unei Japonii imaginare (rubrica de literatura contemporana)

5. un articol intitulat "Influenta "constantei crestine" asupra fluctuatiei valorii de piata a Apocalipsei" de Nicole Vasilcovschi si Vlad-Romeo Franghiu in rubrica "Opinii"

6. doua articole extrem de interesante de Marcel Gherman in rubrica "Cinema SF"

7. o prezentare realizata profesionist si meticulos de  bunul prieten si scriitor Oliviu Craznic asupra activitatii literare a scriitorului cyberpunk (si nu numai!) Florin Pitea, in "Cavalerii fantasticului"

8. doua desene spectaculoase realizate de Nicu Marcu in rubrica "Arta vizuala", pe care va invit sa le admirati

Lectura placuta!
http://fanzin.clubsf.ro/

luni, 15 august 2011

Oferta Millennium Books: 3 carti de Liviu Radu la pret de 2

Editura Millennium Books vine cu o noua oferta: daca comandati volumele Povestiri fantastice si Modificatorii de Liviu Radu, unul dintre cei mai apreciati autori SF&Fantasy din Romania, primiti gratuit volumul Singur pe Ormuza. Veti avea de platit doar 60 lei (plus taxele de expediere) in loc de 85 lei. Oferta este disponibila din data de luni, 15 august, pana in data de joi, 18 august, ora amiezii (12 fix). Pentru amatorii de literaura SF&Fantasy, dar si pentru amatorii de literatura de calitate in general, aceasta nu este o oferta de ratat, Liviu Radu fiind un autor care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca.

Comenzile pot fi facute pe site-ul editurii, la adresa http://www.millenniumpress.ro/comenzi.html sau la una din adresele din pagina de contact de pe blogul editorului.


miercuri, 10 august 2011

Constantin Stan nu mai este printre noi

Pe Constantin Stan l-am cunoscut anul trecut, chiar la lansarea romanului "Gde Buharest", care a avut loc la Uniunea Scriitorilor. Nu eram inca foarte familiara cu aceasta lume si simteam ca ma "ratacesc". Atmosfera era destul de fastuoasa, dar nu asta m-a surprins (era de asteptat la o astfel de lansare), ci insusi autorul. Mi-a luat ceva timp sa realizez ca acel om extrem de relaxat, care contrasta cu aceasta atmosfera, era de fapt Costi Stan. Relaxarea sa parea sa izvorasca dintr-o profunda incredere in sine. Dupa ce s-a terminat prezentarea, am cumparat un exemplar al cartii si i-am cerut un autograf. Modul sau de a se comporta si felul in care mi-a vorbit nu au facut decat sa-mi intareasca convingerile: era un om prietenos si impacat cu sine.

Apoi i-am citit si cartea, iar stilul sau m-a surprins intr-un mod foarte placut. Am cautat astfel si alte aparitii ale sale si am inceput sa-i urmaresc articolele. L-am mai intalnit in cateva ocazii si l-am felicitat pentru modul sau de a scrie. Cand am inceput sa frecventez si "Clubul de proza", i-am descoperit si calitatile de critic literar. Avea un mod ironic (chiar glumet as putea spune) de a se exprima, reusind totusi sa mentina greutatea vorbelor sale. M-am bucurat ca a avut incredere in mine si ca mi-a permis sa citesc in cadrul cenaclului. Nu facea observatii in felul tipic, agresiv, ci intr-un mod didactic, lasand sa se intrevada latura sa de profesor care doreste sa construiasca. Ulterior mi-a spus sa am grija ce scriu si cum scriu, pentru ca am talent si e pacat sa-l irosesc. La momentul respectiv, aceste vorbe m-au ambitionat foarte mult. Am ajuns sa-i apreciez din ce in ce mai mult si latura umana.

De aceea vestea pe care am primit-o in data de 9 august m-a intristat profund. Constantin Stan nu daduse niciodata impresia ca ar fi suferit. Dimpotriva, el era cel care reusea sa puna zambetul pe fetele oamenilor. Am impresia ca totul s-a petrecut prea repede, ca timpul m-a lasat in urma sau ca m-a pierdut pe parcurs. Cu totii avem un moment in care trebuie sa ne despartim de viata, dar in cazul sau a fost prea devreme. Si prea brusc. Nu am avut timp sa-l cunosc destul de bine pe un om si un scriitor pe care chiar imi doream sa il cunosc. Ma gandisem la un moment dat sa imi fac lucrarea de licenta de la facultatea de litere pe opera sa si speram sa ii pot lua un interviu, dar se pare ca intarzierea m-a costat scump. Nu voi renunta insa la idee. Care este, de fapt, momentul oportun pentru a lua un astfel de interviu? O fi oare intelept sa lasam timpul sa treaca nestingherit pe langa noi, bazandu-ne pe falsa convingere ca este suspendat in vesnicie? Aceasta este intrebarea.