Florin Pitea despre Simona Serbanescu

Pe blogul lui Florin Pitea, http://tesatorul.blogspot.com/, puteti gasi o recenzie la antologia "Balaurul si miorita". Marturisesc ca niciodata nu am citit o recenzie atat de detaliata si de bine structurata (este analizat fiecare text in parte, sunt luate in considerare greselile de ortografie, de punctuatie), dar, dupa cum se spune din batrani, "Once a teacher, always a teacher". M-a surprins (placut) faptul ca Florin Pitea, pe care il stiu ca "nu iarta", a declarat textul meu, "Casa Ceaiului", ca fiind al doilea cel mai bun text din antologie. Totusi, o clasificare clara in privinta calitatii nu exista, Florin Pitea limitandu-se la a incadra anumite texte ca fiind peste media antologiei si la a numi cateva "varfuri", printre care ma numar si eu, alaturi de Oliviu Craznic si Balin Feri. Cu permisiunea lui Florin, am reprodus un fragment din recenzie:

"Pe 16 aprilie 2011, în cadrul tîrgului de carte Bookland organizat la AFI Palace, am participat la lansarea antologiei de proză fantastică Balaurul şi mioriţa (Eagle Publishing House, Bucureşti, 2011). De parcurs, am parcurs-o în aproape două luni. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

În loc de "Cuvînt înainte" (sau de "Prefaţă", dacă preferaţi), antologatorul a introdus un fragment din teza de doctorat a doamnei Linda Maria Baros. Dacă fragmentul îi informează pe cititori despre basme în general, cu siguranţă că nu se referă în mod specific la nici unul dintre textele incluse în antologie.

Următorul text îi aparţine Simonei Şerbănescu şi este un eseu - "Despre un drum cu sens unic". Cum nu este nici un text de ficţiune, nici unul fantastic, mă întreb pe ce criterii l-a selectat antologatorul pentru publicarea în acest volum.

"Castanul" de Simona Şerbănescu este un text de ficţiune cu elemente fantastice, iar "Casa Ceaiului", de aceeaşi autoare, îmbină exotismul şi fantasticul. Cum "Casa Ceaiului" este un fragment de roman, probabil că vom vedea şi lucrarea de ansamblu publicată într-un viitor apropiat.

"Visul" de Catia Maxim este o schiţă lirică, mai degrabă onirică decît fantastică.

"Mioriţa" de Emil Lungeanu este subintitulată "farsă academică" şi pare să ţină de dramaturgia realistă, nu de proza fantastică.

"Noi, zeii..." de Dănuţ Ungureanu combină miturile greceşti şi realitatea românească, dar suferă de o oarecare inconsistenţă a intrigii.

"Scrisori către alter-ego sau Despre mecanica Visului" de Cristina Manta reprezintă o serie de fragmente onirice, cu lirism, fără intrigă coerentă şi fără prea mare legătură cu fantasticul.

"Consolarea" de Balin Feri concurează cu "Casa Ceaiului" pentru titlul de a doua cea mai bună proză din antologie. "Casa Ceaiului" este mai îngrijită stilistic, în schimb "Consolarea" este mai închegată în privinţa intrigii şi mai apropiată de filonul fantastic."