miercuri, 14 decembrie 2011

Premiul pentru cea mai promiţătoare voce tânără a anului 2011 acordat de Clubul de Proză al MLR

În data de marti, 13 decembrie, la ultima întrunire pe anul 2011 a Clubului de Proză al Muzeului Literaturii Române, mi-a fost acordat Premiul pentru cea mai promiţătoare voce tânără a anului 2011. Aş dori să le mulţumesc pe această cale membrilor juriului şi tuturor celorlalţi membrii ai Clubului de Proză pentru susţinere, cu promisiunea că voi încerca să mă menţin în continuare la acelaşi nivel. Şi daca de acum înainte îmi va mai spune cineva că ziua de marţi 13 aduce ghinion, voi fi nevoită să-l contrazic.


 Aurel Maria Baros: "Simona Șerbănescu a apărut în antologia..."
Simona Șerbănescu: "Da, da, până aici e bine..."


Aurel Maria Baros: "Este redactor-șef adjunct la Gazeta SF..."
Simona Șerbănescu: "Ouch! Aici nu mai e bine..."
Sagy (undeva în spate): "Nu e adevărat! Am promovat-o de curând!"


Simona Șerbănescu: "My preeeeciouussss!"


Trio-ul fericit: George (Sagy) Sauciuc, Simona Șerbănescu, Sorin Trașcu

joi, 1 decembrie 2011

Mircea Coman, din nou despre Gazeta SF

Dupa cum ne-a obisnuit deja, Mircea Coman trece in revista in fiecare luna aparitiile SF online din Romania. Se pare ca in noiembrie a "plouat" cu proza SF in publicatii cum ar fi Nautilus, SRSFF, SFera Online, Helion Online, Gazeta SF, fapt explicabil, tinand cont ca un sfarsit de toamna-inceput de iarna nu ne poate intampina decat cu intemperii, fie ele si sefiste. Dupa ce isi arunca o privire peste fiecare proza, Mircea Coman trage urmatoarele concluzii:

1) "Proza Gazetei SF e din ce în ce mai consistentă, iar bunul fanzin creşte cu fiecare lună, adunând în paginile sale nume importante din fandom şi idei tot mai bine legate."

2) "La final, textele lunii sunt, la egalitate, „Dualism”, de Florentin Ionuţ Haidamac, şi „Moartea muzelor”, de Ioan Claudiu Todoran, autori pe care-i felicităm."


George Sauciuc, Sorin Trascu, Mircea Nanu-Muntean, Bogdan Popescu, noul redactor-corector Alexandru Despina si subsemnata vom incerca sa ne ridicam la asteptarile publicului cititor si sa oferim spre lectura materiale cat mai interesante si mai variate. Felicitari autorilor si multumim, domnule Coman!

Articolul integral de pe Scifientland il puteti citi aici.

duminică, 13 noiembrie 2011

Interviu cu scriitorul Mircea Pricajan

Simona Şerbănescu:  As dori sa îţi mulţumesc, Mircea, pentru ca ai acceptat sa îmi acorzi acest interviu. Ai debutat in anul 2002, cu romanul În umbra deasă a realităţii, publicat la Editura Universităţii din Oradea. Din experienţa pe care ai acumulat-o apoi, colaborând cu diferiţi scriitori, consideri ca este bine pentru un autor sa debuteze cu un roman sau trebuie sa se limiteze la început la proza scurta?
Mircea Pricăjan: Întâi aş menţiona că am debutat în volum cu acest roman din 2002. Debutul absolut, cum se spune, s-a petrecut cu proză scurtă, într-un săptămânal local, Crişana plus, cu o povestire care a apărut în foileton, cinci săptămâni la rând. Era anul 1997. Până ca romanul să vadă lumina tiparului, mai publicasem povestiri prin diverse reviste din ţară. Că am ajuns să debutez în volum cu un roman a ţinut, cred, de o ambiţie personală. Lucrasem la el vreo şapte ani, îl scrisesem şi rescrisesem până la epuizare şi simţeam că doar în felul acesta mă pot urni spre alte proiecte.
Cred, astfel, că este într-adevăr indicat ca un scriitor aspirant să-şi încerce mâna cu proza scurtă, dar asta nu înseamnă că dacă simte în el crescând un subiect demn de o naraţiune mai amplă ar trebui să-şi refuze pornirea de a-l trece pe hârtie. Cu toate acestea, rămân convins că proza scurtă poate fi o carte de vizită mai bună pentru cineva aflat la început de drum.

Simona Şerbănescu: Debutul tău a avut loc la o vârsta relativ frageda. Consideri ca un debut timpuriu poate marca intr-un mod pozitiv cariera unui scriitor?
Mircea Pricăjan: Atunci când eşti tânăr, îţi sfârâie călcâiele să-ţi vezi numele tipărit pe hârtie. Acum, privind în urmă, parcă mi-ar plăcea ca unele dintre lucrurile pe care le-am încredinţat în „prima tinereţe” tiparului să fi rămas pe veci în sertar. Dar acesta e un risc inerent. Şi nu e specific neapărat debuturilor timpurii. Până la urmă, fiecare ştie cât de bine se poate înfrâna de la a scoate în lume nişte texte care, fără-ndoială, îi sunt dragi, de care este mândru şi a căror valoare de cele mai multe ori nu o poate estima singur. Tocmai de aceea încurajez pe oricine să apeleze la debutul „asistat” şi „avizat”. Adică să se adreseze acelor reviste care au o ştachetă valorică destul de ridicată.

Simona Şerbănescu: In ultimul timp, literatura horror s-a bucurat de un real succes in Romania. Care crezi ca este elementul-cheie care „împinge” cititorii către acest gen literar?
Mircea Pricăjan: Ficţiunea horror e presărată din abundenţă cu acele elemente pe care le caută orice cititor fie şi în cel mai „blând” text literar: tensiunea, misterul, răsturnările de situaţie şi, în cele din urmă, efectul, adică spaima. Îl suspectez de fariseism pe cel care spune că-i repugnă tot ce este „rău”, în sens generic, în plămada unei poveşti. Uneori avem nevoie de contraste pentru a gusta ceea ce este bun. Or literatura horror tocmai asta face: imaginează ameninţări cumplite pentru lucrurile noastre cele mai dragi, prin asta reuşind să ne facă să înţelegem cât de dragi ne sunt ele cu adevărat.

Simona Şerbănescu: Pe tine de ce te atrage acest tip de literatura?
Mircea Pricăjan: Exact motivele enunţate mai sus. Plus o înclinaţie nativă, zic eu, spre lucruri macabre. O înclinaţie infantilă, recunosc, şi totuşi una pe care ţin să o păstrez aşa cum mulţi îşi doresc să poată păstra curiozităţile copilăriei.
Simona Şerbănescu: Care consideri ca sunt cei mai importanţi autori romani de literatura horror din prezent? Dar publicul lor ţintă?
Mircea Pricăjan: Îmi place mult cum scrie Oliviu Crâznic. Romanul lui de debut, … şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, m-a convins imediat că sunt în faţa unui autor serios, capabil de lucruri impresionante. În acelaşi timp, ca autor de horror îl apreciez pe Ciprian Mitoceanu. Are sfătoşenia lui Sadoveanu şi viclenia lui King, doi autori pe care îi apreciez mult. Cred că ne pregăteşte în viitorul apropiat câteva surprize plăcute. Am mai avut apoi ocazia, datorită activităţii mele de la revista Suspans, să întâlnesc câţiva tineri care scriu bine de tot şi care promit o carieră frumoasă. În fruntea listei îl plasez pe cel care semnează A.R. Deleanu. Citiţi-i textele (două au apărut deja în Suspans) şi vă veţi convinge.
Publicul ţintă? Voi, cei care aveţi interesul să citiţi răspunsurile mele, pe aceste teme, şi prietenii voştri pe care nu mă îndoiesc că-i bateţi la cap cât de mişto e cartea cutare sau filmul cutare.

Simona ŞerbănescuAi tradus mai multe cărţi de Stephen King, Jeff VanderMeer, K. J. Bishop si alţii. Pe lângă cunoştinţele esenţiale de limba, care crezi  ca sunt calităţile pe care trebuie sa le deţină un bun traducător de texte literare?
Mircea Pricăjan: Evident, trebuie să stăpânească bine limba-ţintă, în cazul nostru – limba română. Trebuie apoi să „simtă” subtilităţile din textul original, să intuiască ironiile sau şarjele autorului şi să facă tot posibilul pentru a le transpune cât mai fidel în limba-ţintă. Literatura e un dans, mişcările ample şi jocurile de picior fac totul. Dacă le ratezi pe acestea, poţi la fel de bine să traduci un manual tehnic.

Simona ŞerbănescuVine experienţa ca scriitor in sprijinul  activităţii de traducător? Este si reciproca valabila?
Mircea Pricăjan: Convingerea mea este că orice traducător bun este şi scriitor. Fie că vrea, fie că nu. Nu are încotro. Pentru că, vedeţi voi, traducând trebuie să te substitui autorului. Or asta n-o poţi face dacă tu însuţi nu te închipui măcar scriitor.

Simona ŞerbănescuIn opinia ta, care sunt calitatile pe care trebuie sa le intruneasca un antologator pentru ca produsul final sa se bucure de succes?
Mircea Pricăjan: Succesul e o noţiune vagă şi variabilă. Pot să vă spun în schimb ce trebuie să urmărească pentru a avea o antologie bună, unitară, valoroasă. Trebuie să ştie ce autori să contacteze şi cum să le prezinte oferta. Selecţia e totul. Până la urmă, orice antologie e o caracatiţă; contează mult să se vadă asta, să se ştie că povestirile sunt tentacule pornite din acelaşi corp, iară nu un cuib de şerpi îmbătaţi de căldură.

Simona ŞerbănescuAi in proiect o antologie de proza cu autori romani? Daca da, ne poţi oferi mai multe informatii?
Mircea Pricăjan: E vorba de antologia propusă de editura Millennium Books din Satu Mare care să reunească texte cu zombi. Sarcina înjghebării ei mi-a fost oferită mie. Am primit mai multe texte decât puteam spera. Acum aştept doar să termin cu o traducere pentru a mă putea apleca exclusiv asupra lor şi a decide ce intră şi ce nu.

Simona Şerbănescu: Cat de importanta consideri ca este autopromovarea facuta de autorul insusi pentru succesul operei?
Mircea Pricăjan: În vremurile de acum, foarte importantă. Cel puţin la noi în ţară. E nevoie ca o persoană să centralizeze/coaguleze toate reacţiile stârnite de o anumită operă şi să dirijeze/creeze noi reacţii. Iar persoana aceea este de regulă autorul.

Simona Şerbănescu: Ai fost publicat in strainatate in antologia „Taj Mahal Review” si in multe reviste virtuale. Care este diferenta dintre publicarea in tara si cea in strainatate?
Mircea Pricăjan: Simplu, traducerea. Primul lucru pe care îl faci când vrei să fii publicat „afară” este să-ţi asiguri o bună traducere pentru textul vizat. Multă lume uită că textul este alfa şi omega în branşa asta. Şi-l tratează cu neglijenţă, presupunând – fals – că autopromovarea din întrebarea anterioară este suficientă.
Diferenţa, prin urmare, este – paradoxal – ceva imuabil: calitatea textului.

Simona Şerbănescu: Care este lucrul care te bucura cel mai mult si care este lucrul care te bucura cel mai putin in ceea ce priveste literatura romana de tip SF?
Mircea Pricăjan: Mă bucură că se scrie destul de multă literatură SF în România şi îmi displace că avem o comunitate SF divizată din tot felul de pricini puerile. Dar la întristarea din urmă puteţi scoate din enunţ particula „SF” şi nu veţi ştirbi în niciun fel adevărul ideii.

Simona Şerbănescu: Avand in vedere ca si debutul tău a fost unul timpuriu, ce sfaturi le-ai putea oferi tinerilor scriitori aflati la debut sau care au debutat recent?
Mircea Pricăjan: I-aş îndemna să privească înainte nu cu mânie, ci cu încredere, chiar dacă unele dintre eforturile lor, de care sunt mândri, sunt respinse de cei cărora li le trimit spre publicare.
Am citit deunăzi o anchetă realizată în rândul debutanţilor recenţi şi m-a frapat un răspuns aproape general: debutul n-a fost deloc greu, ba aproape că nici nu l-au simţit. Cred că debutul trebuie să fie un moment însemnat în evoluţia oricărui scriitor, un prag pe care îl atingi cu greu şi tocmai de aceea nu-l uiţi niciodată. Dacă în şcoala românească toate pragurile au fost banalizate, îmi place să cred că măcar în domeniul literaturii putem păstra o ştacheta ridicată la un nivel cinstit.
Nu deznădăjduiţi, aşadar, ci perseveraţi învăţând din fiecare observaţie primită.

Interviu apărut iniţial în numărul 11 al Gazetei SF.

luni, 7 noiembrie 2011

Neoromantismul lui Andrei Zbîrnea

Inainte sa citesc volumul de debut al lui Andrei Zbîrnea, "Rock în Praga", nu m-as fi gandit ca romantismul mai poate fi readus la viata si adaptat vremurilor noastre. Pentru mine, romantismul isi avea locul sau de cinste in secolul al XIX-lea, iar orice lectura trebuia scoasa din contextul actual pentru a fi savurata pe deplin. Prin urmare, orice incercare "romantica" putea parea partial sau total desueta. Si asta in special datorita faptului ca lumea actuala lasa impresia ca ar fi, in esenta sa, total deromanticizata. Andrei Zbîrnea a reusit totusi sa culeaga, de printre e-mail-uri si melodii ascultate in Winamp, din articolele de pe Wikipedia si din versurile baladelor rock, ramasitele unui romantism metamorfozat acum in preocuparile zilnice ale noii generatii.

Volumul este alcatuit din trei parti, "Adela", "rock" si "iederă". Si nu este nici o eroare faptul ca ultimele doua parti nu sunt scrise cu majuscule. Intr-un volum fara rima, majuscule si semne de punctuatie, Adela isi afirma superioritatea prin insusi numele ei, care bantuie prima parte de la inceput pana la sfarsit, cand se transforma in Sânziana. Reala sau nu, prezenta Adelei devine la un moment dat de-a dreptul obsedanta. Prin tacerea acestui personaj ascuns in spatele unei adrese de e-mail foarte sugestive (noreply@adela.mk), autorul creeaza o atmosfera rece, simplificata la extrem, dar care tocmai prin reducerea la esenta devine mai pregnanta, asemenea unei inimi cicatrizate care, desi imuna, pastreaza inca semnele trecutului. A doua parte, "rock", este un amalgam de teme si motive preluate din piesele rock ale unor trupe precum Deep Purple, The Doors, REM, Anathema, Metallica, al carei principal atu este tocmai aceasta diversitate. Ultima parte, "iederă", intregeste acest ansamblu eclectic, cu urmatoarele versuri: "iedera a acoperit paginile acestei carti/ nu ii ucide/ nu ii ucide pulsul".

Din lectura acestui volum se poate deduce in primul rand ca Andrei Zbîrnea este un inovator. Poezia sa in proza, aparent dezorganizata datorita absentei semnelor de punctuatie, este de fapt manifestarea fluxului gandirii, a sentimentelor originare care iau contact cu avalansa de informatii aflate la un click distanta. Autorul aduce astfel in prim plan romantismul unei lumi informatizate, un romantism codificat, parolat, dar care nu se poate desprinde complet de latura sa umana. Volumul se citeste usor si cu placere. Ii sugerez autorului sa nu renunte pe viitor la acest stil, sa-l slefuiasca si sa-l imbunatateasca pentru a-l transforma intr-un adevarat "statement".

marți, 1 noiembrie 2011

Scifientland la zi

Dupa cum ne-a obisnuit, Mircea Coman face si in aceasta luna o analiza a textelor de fictiune aparute in revistele literare online. Multumit de "recolta bogata" a acestei luni, el considera Gazeta SF ca fiind una dintre principalele "podgorii de fictiune". Scifientland, blog-fanzin, chiar daca "ciobit putin" :), devine din ce in ce mai mult un reper pentru autorii textelor si pentru redactorii revistelor online. Asa ca stati cu ochii pe blog si nu ratati nici un articol. Multumim, Mircea Coman!

Acesta este un scurt fragment din articolul publicat pe Scifientland:

Lista celor nu mai puţin de 8 texte oferite de Gazeta SF începe cu parabola „Relaţii diplomatice”, semnată de Florin Pîtea. Construită pe calapodul schiţei „Telegrame”, de I.L.Caragiale, dar ironizând alte metehne decât cele atacate de ilustrul dramaturg, parabola îmi pare a pune sub semnul întrebării validitatea generală a criteriului de rentabilitate, ce stă la baza tuturor judecăţilor de valoare politicească ale lumii noastre tot mai pusă pe chiverniseală. Citit plăcere. Nu ştiut piesa restituire. Binevenită oricum.
Despre „Blestemata pisică neagră”, de Ştefan Ciobanu, am vorbit mai sus, în deschiderea comentariilor nautile. Nu mai revenim. Precizăm doar că vom contabiliza piesa la pomenita revistă, scăzând-o din visteria Gazetei SF. Şi că suntem nedumeriţi pentru ce anume e trimisă o povestire spre publicare în mai multe locuri simultan, căci nu credem, totuşi, nici în ruptul capului, să avem în persoana autorului un biet alergător pentru notorietate.
De un text inedit, mai cu seamă prin tema mistică, am avut parte în „Umbrele Transilvaniei”, de Alexandru Dan. Dincolo de semnificaţia morală, trimiţând la o tradiţie creştină având rădăcini vechi, ce se pierd în adâncurile Evului Mediu, povestea nu excelează, totuşi, ca literaritate. Nici nu m-aş grăbi s-o aşez în rândul producţiilor fantasy, căci îmi pare mai repede ancorată de vechile poveşti cu fantome, intrate în domeniul literaturii culte mai cu seamă în perioada romantismului. Aş aşeza-o, până la urmă, pe poliţa cu texte de graniţă, după cum le defineam cândva. Despre corectitudine nu avem de zis decât că puţinele erori (gen „decât al cel al nopţilor”) sunt derapări cu totul lipsite de importanţă, motiv pentru care asigurăm pe autor de întraga noastră preţuire.

 Articolul integral il puteti citi aici.

luni, 24 octombrie 2011

Gazeta SF la TVRM

Astazi, 24 octombrie, prin bunavointa domnului Alexandru Mironov si a domnului Florin Pitea, am fost invitata sa discut, in cadrul emisiunii "Deschide cartea" de la postul TVRM, despre activitatea intreprinsa la Gazeta SF. Am vorbit despre colectivul de redactie, despre promovarea literaturii SF si despre modul in care noi am ales sa facem acest lucru, atat prin incurajarea debutantilor, cat si prin recomandari de lectura ale volumelor autorilor deja consacrati. S-a pus accent pe rolul "criticului" in selectionarea textelor pentru publicare, aducandu-se in discutie rubrica "Scriptorium". De asemenea, am fost intrebata de potentialele "vedete" ale Gazetei SF. Adevarul este insa ca imi doresc ca numarul "vedetelor" (ca sa folosesc termenul domnului Mironov) lansate si promovate de Gazeta SF sa fie cat mai mare, fapt pe care l-am si mentionat la finalul emisiunii.

Doresc cu aceasta ocazie sa le multumesc realizatorilor pentru invitatie, iar pe voi va invit sa vizionati emisiunea duminica, 6 noiembrie, la ora 8.30.

vineri, 14 octombrie 2011

De ce debutam greu? Am dat raspunsul!

In numarul 596 din 14.10.2011, Michael Haulica face o ancheta printre scriitorii, incercand sa scoata la iveala obstacolele pe care le-au intampinat in acel moment. Concluzia? Desi unii dintre ei sustin ca nu au avut probleme in a debuta si ca totul a mers "ca pe roate", majoritatea sunt de acord cu faptul ca exista multe dificultati in a debuta in Romania, atat in ceea ce priveste criticile care nu intarzie sa apara, cat si  in ceea ce priveste oportunitatile de publicare. Care sunt aceste dificultati? Raspunsul vi-l dau Raluca Baceanu, Balin Feri, Mircea Coman, Oliviu Craznic, Stefana Czeller, Alexandru Ioan Despina, Ciprian Mitoceanu, Narcis Stoica, Ioana Visan si subsemnata.

Acesta este parerea mea in legatura cu aceasta problema "spinoasa":
"Debutul în antologia Balaurul şi miorița a fost oarecum neaşteptat, întrucît nu luasem în considerare varianta publicării într-o antologie, iar Gazeta SF a fost o oportunitate. Am avut ocazia să primesc feedback şi să atrag atenţia anumitor critici. Revistele online reprezintă o şansă pentru debutanţi. Dar mulţi nu află de aceste reviste sau de concursurile de debut. Unii încep de la cenacluri sau merg direct la editură, deşi crudul adevăr este că foarte rar debutanţii sînt încurajaţi, uneori sînt chiar descurajaţi."
 
Articolul integral il puteti citi aici.

duminică, 25 septembrie 2011

Interviu Liviu Radu

“Dacă Liviu Radu s-ar fi născut în Statele Unite, prolificitatea sa scriitoricească şi talentul de povestitor l-ar fi propulsat printre numele de primă mărime ale science-fictionului”, spune Radu Pavel Gheo despre câştigătorul Premiului Convenţiei Europene de SF din anul 2000. Şi, într-adevăr, cu numeroasele sale premii, cu multitudinea de eseuri, texte de proză scurtă, romane, traduceri (a tradus peste 40 de cărţi) şi recenzii, Liviu Radu poate fi considerat un scriitor…mare. Şi nu doar un scriitor, ci şi un om adânc implicat în tot ce înseamnă activitate literară. Mă feresc să folosesc majusculele când spun “mare”, în special datorită relativităţii cuvântului cu care sunt de multe ori descrişi anumiţi autori, dar adevărul este că, în ceea ce îl priveşte pe Liviu Radu, termenul poate fi folosit fără echivoc. A publicat romane ca “Trip-Tic” (1999), “Opţiunea” (2004), “Spaime” (2004) şi “Waldemar” (2007), dar cele mai cunoscute şi mai apreciate rămân volumele sale de proză scurtă, dintre care pot enumera “Spre Ierusalim” (2000), “Constanţa 1919″ (aparut în anul 2000 şi distins cu premiul “Vladimir Colin” în 2001), “Babl” (2004), “Cifrele sunt reci, numerele-s calde” (2006). Deşi auzisem de mult despre el, cu tragere de inimă mărturisesc ca l-am descoperit relativ recent, tot printr-o proză scurtă, publicată într-o antologie. Ceea ce a facut trecerea de la proza la proze, de la volum la volume şi m-a determinat să solicit acest interviu a fost nu doar aprecierea de care se bucură Liviu Radu ca scriitor, ci şi pura plăcere a lecturii, care m-a  făcut dupa fiecare text citit să îmi doresc mai mult. În interviul ce urmează, Liviu Radu ne împărtăşeşte din experienţa sa ca scriitor, ne spune cum arată, în opinia sa, lumea în care trăim, care este rolul literaturii în îmbunătăţirea acestei lumi şi, nu în ultimul rând, oferă sfaturi tinerilor scriitori despre cum ar trebui să-şi construiască cariera.

Simona Şerbănescu: Domnule scriitor Liviu Radu, în primul rând aş dori să vă mulţumesc că aţi acceptat să îmi acordaţi acest interviu. Pentru început, aş dori să vă pun o întrebare la care sunt sigură că s-au gândit mulţi dintre cititorii noştri. Aveţi 16 volume publicate, plus alte creaţii publicate în diferite antologii. Care este secretul unei cariere atât de bogate în domeniul literaturii?

Liviu Radu: Am debutat târziu şi am avut mereu  sentimentul că nu am prea mult timp la dispoziţie. Pe de altă parte, când m-am apucat de scris, eram împlinit din punct de vedere personal, al vieţii de familie şi al carierei profesionale, aşa că am putut să-mi dedic mult timp literaturii.

S.Ş: Aţi debutat în anul 1993, în revista Quasar, iar debutul editorial a avut loc în anul 1999, prin romanul “Trip-Tic”. Consideraţi că debutul literar este bine să aiba loc la o varstă relativ fragedă, sau că ar fi preferabil să se atingă în prealabil un anumit nivel de maturitate?
L.R.: Cred că-i bine să te apuci să scrii de tânăr şi să debutezi cât mai devreme. Scapi astfel de o grijă şi te poţi dedica îmbunătăţirii calităţii scrisului. Fiind scriitor consacrat, vei fi tratat cu mai multă consideraţie de edituri şi de reviste – dar, în acelaşi timp, nu ţi se vor ierta eventualele scăderi de calitate. Dacă ai atins un anumit nivel, eşti obligat ca, în cazul cel mai rău, să rămâi la acel nivel.

S.Ş.: Printre operele dumneavoastră se întâlnesc frecvent distopiile şi ucroniile, multe dintre acestea cu acţiunea plasată chiar în România (dacă este să ne gândim, de exemplu, la “Constanţa 1919″). Reprezintă acestea o tentativă de evadare din realitatea cotidiană, de blamare sau de respingere a concretului?
L.R.: În general, scrisul reprezintă o evadare din realitate. În acelaşi timp, nu te poţi împiedica să nu te gândeşti la prezent şi să-ţi imaginezi ce s-ar fi putut întâmpla în anumite împrejurări sau ce se va întâmpla în continuare. Dacă vei continua să te gândeşti la ce se va întâmpla cu omenirea, o să înnebuneşti. Nu-ţi rămâne decât să priveşti întreaga problemă ca un joc intelectual şi atunci vei putea accepta mai uşor realitatea…

Restul interviului poate fi citit la urmatoarea adresa:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/09/liviu-radu-literatura-sf-nu-a-pierdut-teren-in-fata-literaturii-fantastice/

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Lian Hearn- "Sub cerul liber, avand drept perna iarba" (Legendele clanului Otori, vol. II)

Continuarea volumului “Să nu trezeşti podeaua-privighetoare” din seria “Legendele clanului Otori” de Lian Hearn, apărută la editura Leda, prezintă schimbările care au survenit în viaţa protagoniştilor Otori Takeo şi Shirakawa Kaede, în anul de după moartea lui Otori Shigeru în Inuyama, cetatea Tohanilor. După uciderea lui Iida Sadamu de către fiul său adoptiv Takeo (lucru crezut de foarte multă lume), Arai Daiichi, profitând de haosul creat în urma căderii cetăţii, preia controlul asupra Celor Trei Ţări. El speră să încheie o alianţă cu Takeo şi să aranjeze căsătoria acestuia cu Kaede, care acum este moştenitoarea domeniilor Shirakawa şi Maruyama. Cu toate acestea, Takeo renunţă la moştenirea sa pentru a se alătura Tribului, de care se simte legat prin sânge. Ca membru al acestei organizaţii misterioase, Takeo învaţă să-şi folosească abilităţile extraordinare, însă alege să-şi urmeze propriul drum departe de planurile sângeroase ale rudelor sale. După ce recuperează nişte însemnări extrem de preţioase pentru Trib din casa lui Shigeru, Takeo reuşeşte să fugă, sperând că membrii Tribului nu vor reuşi să-l prindă pentru a-l ucide înainte de a ajunge la Terrayama, un templu unde ar fi putut fi în siguranţă măcar până ar fi putut strânge o armată pentru a-şi revendica moştenirea de la nobilii Otori, care puseseră stăpânire pe domeniu.
Între timp, Kaede se întoarce pe domeniul său, unde îşi găseşte tatăl complet nebun. Pierderea copilului lui Takeo o aduce în pragul morţii, însă reuşeşte să supravieţuiască prin bunăvoinţa nobilului Fujiwara, care manifestă un interes evident faţă de ea.  După ce se reîntâlneşte cu Takeo, Kaede renunţă însă la această potenţială căsătorie şi alianţă şi pleacă împreună cu el la Terrayama, unde se căsătoresc. Nu iau însă în considerare faptul că această căsătorie ar putea stârni mânia lui Fujiwara şi lui Arai deopotrivă.

Volumul al II-lea din serie face trecerea de la copilul Takeo la războinicul neîndurător care, la sfârşitul trilogiei, aduce pacea în Cele Trei Ţări. Multiplele transformări care au loc în personalitatea lui Takeo, deşi susţin ritmul alert al acţiunii, raportate la un interval de timp de numai trei ani sunt practic inexplicabile şi greu de acceptat. Singurul fapt care îl poate ajuta pe cititor este acceptarea acestui roman ca fiind unul fantastic, desprins de orice raţiune care guvernează lumea reală.

(recenzie aparuta in numarul 10 al Gazetei SF)

vineri, 23 septembrie 2011

A aparut numarul 10 al Gazetei SF

Primul numar in care am avut pe mana Gazeta SF a fost o adevarata provocare, dar rezultatele au fost pe masura. Contactul cu autorii, strangerea materialelor, lectura textelor si rezolvarea micilor probleme inerente, documentarea pentru interviu (si da, la Liviu Radu chiar e nevoie de documentare!), apoi punerea textelor in ordine etc., totul a necesitat mai mult timp decat ma asteptam. Totusi, multumirea pe care am avut-o la scurt timp dupa publicare, cand au inceput sa apara mesajele de "felicitari", "buna treaba", "tine-o tot asa" etc. m-au facut sa imi dau seama ca efortul n-a fost in van. Si cu ocazia asta vreau sa le multumesc tuturor celor care au contribuit la acest numar, in special lui Sagy, lui Florin Pitea si lui Oliviu Craznic, pentru sustinerea si sfaturile lor, si celorlalti autori, domnului Liviu Radu pentru bunavointa sa, Stefanei Czeller, si celorlati autori care au contribuit cu la revista cu proze si recenzii. Ii invit pe aceasta cale sa colaboreze in continuare cu noi, pentru ca numai asa putem sa mentinem si sa sporim calitatea Gazetei. Acestea fiind zise, sa va spun ce cuprinde acest numar:

1.un editorial scris de mine in care prezint activitatea literara a lui Liviu Radu (caruia ii este si dedicat acest numar) si sumarul Gazetei

2.povestiri de Liviu Radu, Stefana Czeller, Florin Pitea, Alexandru Despina, Florin Dan Prodan, Teodora Gheorhe si Catalina Fometici

3.un interviu luat lui Liviu Radu, care ne ofera cu aceasta ocazie detalii legate de activitatea sa literara, ne impartaseste cateva dintre "secretele succesului" si ne ofera sfaturi pentru construirea carierei literare

4.recenzii de carte si film scrise de Florin Pitea, Silvana Sorop, subsemnata, Oliviu Craznic, Tiberiu Popescu, Aurelia Chircu si Marcel Gherman

5.o "fisa de scriitor" (cum este intitulata si noua rubrica) scrisa de Oliviu Craznic, in care ne-o aduce in vizor pe Nina Munteanu, o scriitoare de origine romana, foarte apreciata in Canada, care in curand va publica si in Romania. Observ cu bucurie ca nu toti romanii de valoare pleaca din tara, unii se mai si intorc!

6. o "bibliografie" pentru numarul acesta, realizata cu ajutorul "fanului SF" Nicu Voicu , unde puteti gasi volumele deja aparute ale autorilor publicati in acest numar al Gazetei SF

Tot ce mai trebuie sa faceti acum este sa rasfoiti Gazeta si sa ne oferiti feedback. Oferta este vasta!

http://fanzin.clubsf.ro/

miercuri, 14 septembrie 2011

Mircea Coman despre Simona Șerbănescu pe Scifientland

Pe blogul său Scifientland, Mircea Coman comentează prozele apărute în numărul 8-9/august 2011 al Gazetei SF. Mă bucură nespus cuvintele frumoase ale domnului Coman la adresa "Văduvei negre" și îi mulțumesc pe această cale. 

"Cu „Văduva neagră”, de Simona Şerbănescu, seria acestui număr dublu al Gazetei SF se termină aşa cum începe. Adică bine. Deşi la forma expunerii s-ar mai fi putut lucra, fiindcă orice realizare omenească este, la urma urmei, perfectibilă, şi în ciuda câtorva greşeli mărunte de redactare („acel moment în care privire se întâlnesc”, „Un tup de care aveam nevoie”), fără nicio legătură cu incompetenţa lingvistică, ;-) motiv pentru care avem a transmite autoarei calde felicitări, o recomandăm fără rezerve pe Simona Şerbănescu editurilor de profil româneşti interesate. De-acu’, eu unul voi fi cu ochii pe ea. :-) "


Articolul integral il puteti citi la adresa de mai jos:
http://scifientland.wordpress.com/2011/09/14/spec-fi-in-apus-de-vara-addendum/

duminică, 4 septembrie 2011

Gazeta SF poate fi o sansa pentru tinerii scriitori

In numarul 590 din 2.09.2011 din "Observator Cultural", cunoscutul scriitor si critic literar Michael Haulica sustine ideea infiintarii unei reviste care sa ofere o sansa de afirmare tinerilor scriitori. O astfel de revista ar putea fi chiar fanzinul Gazeta SF, spune el. Acesta a fost si principalul meu obiectiv cand Sagy m-a numit redactor-sef: o revista in care tinerii sa poata publica independent de vointa anumitor grupari, organizatii sau "mentori". Consider ca este perfect adevarat ceea ce a subliniat Michael Haulica in acest articol, dar nu pot sa nu iau in seama si opinia lui Victor Martin. Toti scriitorii parcurg ciclul firesc al vietii. Cei mai in varsta si "consacrati" au fost candva tineri, iar cei tineri aflati la inceput de drum (si da, ma numar printre ei) vor imbatrani la randul lor si poate vor deveni la randul lor "consacrati". Selectia se face, evident, pe parcurs. Dar nu, nu este vorba de discriminare, cum spune domnul Martin, pentru ca scopul unei astfel de reviste nu este "joaca de-a scrisul", ci scrisul in sine si, in special, imbunatatirea lui.

Asta cred ca este mijlocul prin care un tanar scriitor poate evolua. In primul rand trebuie sa-si analizeze propriile creatii cat mai obiectiv cu putina, sa accepte criticile, sa invete din greseli si sa scrie cu RESPONSABILITATE. De aceea joaca de-a scrisul nu este o solutie, nu poti iesi cu orice in lume, tanar sau batran, debutant sau consacrat (si aici cred ca si -sau in special- cei mai mari autori romani din prezent imi dau dreptate). Avantajul tinerilor este ca au de cele mai multe ori entuziasm, o doza mare de optimism si un nivel de la care pot EVOLUA. Insa de cele mai multe ori entuziasmul si optimismul sunt facute tandari de sentintele rasunatoare ale anumitor critici, si nu sunt multi tineri (care altfel pot avea un potential real) sa reziste scepticismului de neevitat de la inceputul carierei.

Am auzit de curand un critic (sau scriitor, sau poet, sau toate la un loc), cum isi sustinea punctul de vedere conform caruia "tinerii ar trebui sustinuti mai degraba in sport decat in literatura". Ma uitam la el si imi spuneam acelasi lucru pe care l-a spus si domnul Martin: oare acest scriitor/poet/critic (dupa parerea sa) nu fusese la randul sau tanar in aceasta viata sau intr-una anterioara? Poate ar fi cazul ca la un moment dat sa se realizeze un schimb de generatii, pentru ca literatura romana nu va muri odata acesti scriitori (sau cel putin asa ne place sa credem). Si culmea e ca multi dintre noi chiar ii adulam pe unii dintre acesti scriitori! De ce n-am invata de la ei? De ce nu ne-ar impartasi din experienta lor, pentru a ne ajuta sa evoluam?

Nu-mi imaginez Gazeta SF ca fiind o revista unde tinerii se pot juca in voie si de unii singuri cu frazele, ci o revista in care sa publice si autori consacrati alaturi de acesti tineri, in care sa intervievam autori consacrati care sa-i ghideze pe tinerii autori, in care sa promovam literatura. Si sunt sigura ca alaturi de membrii redactiei si de colaboratori motivati ca Oliviu Craznic, Stefan Ghidoveanu, Silvana Sorop, Raluca Baceanu si altii, vom reusi in ceea ce ne-am propus.

Articolul lui Michael Haulica din "Observator Cultural" il puteti citi aici:
http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Revista-tinerilor-scriitori*articleID_25833-articles_details.html

miercuri, 31 august 2011

30%: ultima zi de reduceri la Millennium Books!


Astăzi e ultima zi cînd mai puteţi comanda orice titlu aflat pe stoc la Millennium Books cu o reducere de 30%. Dacă comanda voastră depăşeşte 75 lei (după aplicarea reducerii) veţi primi gratuit o carte din oferta editurii.

Comenzile pot fi trimise aici sau la una din adresele de pe blogul editorului Nicola Horia Ursu.

vineri, 19 august 2011

Lian Hearn - "Să nu trezești podeaua-privighetoare" ("Legendele clanului Otori", vol. I)

Când am deschis prima dată cartea I a seriei “Legendele clanului Otori”, apărută la editura Leda, am ştiut de la bun început că păşeam pe un teren nesigur. Până şi titlul, “Să nu trezeşti podeaua-privighetoare”, sună a un fel de atenţionare. Pentru a dezlega misterul însă, autoarea Lian Hearn a avut grijă să ne ofere explicaţiile necesare chiar înainte de începutul propriu-zis al romanului. Se pare că aşa-zisele podele-privighetoare, “uguisubari” în japoneză, sunt invenţii ale lumii reale, podele extrem de sensibile construie în jurul anumitor locuinţe şi temple, care scot un sunet distinct la fiecare pas. Brusc, acest termen neclar, folosit în aparenţă pe post de artificiu, capătă sens ca element central al unui roman în care realitatea apare contorsionată sub forma unui univers imaginar, asupra căruia planează tradiţiile şi obiceiurile japoneze.
             
Acţiunea romanului se desfăşoară pe două planuri, primul avându-l ca personaj principal pe Tomasu, un băiat de cincisprezece ani crescut într-un sat izolat de munte, iar al doilea având-o ca protagonistă pe Kaede, fiica seniorului Shirakawa, ţinută ostatică în castelul Noguchi încă din copilărie. În satul de munte Mino, acest  tânăr adolescent pe nume Tomasu duce un trai liniştit, în pace şi rugăciune, alături de familia sa. Fiind hiddeni, locuitorii din Mino sunt adepţi ai unei religii care interzice cu desăvârşire omorul şi susţine egalitatea între oameni, fapt care contravine tuturor legilor şi tradiţiilor Celor Trei Ţări, având în vedere că raporturile de putere dintre seniori şi oamenii de rând se bazează tocmai pe  teama şi supunerea impuse prin violenţă. Acesta este şi motivul pentru care credinţa hiddenilor şi modul în care aceştia îşi duc viaţa stârneşte nemulţumirea conducătorului clanului Tohanilor, Iida Sadamu. În momentul în care Iida dă un atac neaşteptat asupra satului, destinul tânărului Tomasu se va schimba pentru totdeauna. El este nevoit să dea piept cu viaţa sângeroasă de războinic, să renunţe la învăţăturile primite în copilărie, pentru a face faţă unei lumi în care onoarea este singurul reper după care se ghidează oamenii. După ce seniorul Otori Shigeru îi salvează viaţa, Tomasu nu are de ales decât să i se supună necondiţionat, părăsindu-şi pentru totdeauna satul natal, primind o nouă identitate şi devenind nobil. Ca Otori Takeo, el işi descoperă calităţile excepţionale care îl leagă în mod misterios de Trib, o organizaţie secretă de spioni şi ucigaşi. Aceste calităţi îl fac candidatul ideal pentru o misiune extrem de periculoasă, încredinţată de seniorul Otori: străbaterea podelei-privighetoare din cetatea Inuyama şi uciderea lui Iida Sadamu. Deşi la început totul pare să meargă conform planului, întâlnirea lui Takeo cu frumoasa Kaede şi legăturile sale cu Tribul schimbă cursul firesc al acţiunii. Shigeru cade pradă unui complot al lui Iida, acesta din urmă fiind apoi ucis, dar nu de Takeo cum era de aşteptat, ci de Kaede. Tot ce mai poate face Takeo este să-şi respecte jurământul de credinţă faţă de Shigeru, să-i salveze onoarea, apoi să se lase pe mâna membrilor Tribului, care îl revendică pentru extraordinarele sale abilităţi înnăscute, dar insuficient exersate.
            
 Lăsând la o parte ritmul extrem de alert al acţiunii care face ca acest roman să poată fi citit dintr-o suflare,  cea mai importantă calitate a primului volum din serie este faptul că autoarea reuşeşte, într-un mod original şi credibil, să creeze o lume unitară, cu legi proprii, cu o geografie proprie, în care elementele fantastice se integrează atât de firesc încât se ajunge până la punctul în care nu mai pot fi distinse de “real”. În acest volum întâlnim un Takeo mai degrabă purtat de destin decât unul care îşi face singur destinul, el eliberându-se de “haina” sa de hidden pe parcursul celor trei cărţi din serie, în ultimul volum ajungând un razboinic desăvârşit. Atât pentru iubitorii de fantastic, cât şi pentru amatorii de literatură japoneză în general, această carte nu este una de ratat. Este o mostră de literatură fantastică scrisă cu multă atenţie, cu precizie şi pasiune, care va satisface aşteptările şi celor mai exigenţi cititori.

Recenzie publicată în numărul 8-9/august 2011 al fanzinului Gazeta SF:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/08/sa-nu-trezesti-podeaua-privighetoare/

joi, 18 august 2011

Simona Serbanescu -"Vaduva neagra" (aparuta in Gazeta SF)

In numarul 8-9/august 2011 am publicat in Gazeta SF o proza intitulata "Vaduva neagra". De ce "Vaduva neagra"? Pentru ca initial mi-am imaginat un personaj feminin care si isi ucide partenerii dupa ce fac dragoste. Am aflat apoi de o superstitie conform careia fetele care mureau necasatorite trebuiau sa fie inmormantate in rochie de mireasa, altfel se intorceau din morti si luau cu ele un barbat pentru a le fi sot. Personajul meu este o astfel de fata, care dupa ce se intoarce din morti ajunge sa alerge din barbat in barbat fara a-si gasi insa alesul. Cand in sfarsit crede ca l-a gasit, se indragosteste atat de tare incat nu mai este in stare sa-l ucida. Asta pana cand este pusa intr-o situatie fara iesire. La final, acest barbat, pe numele sau Igor, isi dezvaluie adevarata identitate (sau mai degraba adevarata natura, decat identitate), iar personajul feminin este silit sa se intoarca in lume, de data aceasta devenind o adevarata "vaduva neagra".

Proza a fost catalogata drept un urban dark fantasy, insa eu nu am urmarit sa ma incadrez intr-un anumit gen, ci sa creez o atmosfera misterioasa, usor sumbra, cu doze de erotism. Puteti citi si comenta proza pe site-ul Gazetei SF, la adresa:
http://fanzin.clubsf.ro/2011/08/vaduva-neagra/


miercuri, 17 august 2011

Ce aduce nou Gazeta SF

De astazi, prin bunavointa lui George Sauciuc (cunoscut si ca Sagy), am devenit redactor-sef adjunct al fanzinului Gazeta SF. Sa va spun asadar ce cuprinde numarul 8-9/august 2011:

1. un editorial scris de Oliviu Craznic, in care prezinta importanta pe care o pot avea revistele de proza fantastica pentru scriitorii in curs de afirmare

2. 8 povestiri pe care va invit sa le cititi si sa le comentati:
-"Armele zeilor" de Ovidiu Bufnila
                                                                                 
-"Ara" de Raluca Baceanu
                                                                                  
-"Atacul" de Alexandru Ioan Despina
                                                                                   
-"Diafanitate" de Aurelia Chircu
                                                                                  
-"Spiritul timpului" de Catalin Cofaru
                                                                                  
-"Aceasta povestire va ramane" de George Sauciuc
                                                                                  
-"Titan" de Florentin-Ionut Haidamac
                                                                                  
- o povestire urban fantasy scrisa de mine, "Vaduva neagra", in care personajul principal, o tanara care se intoarce din morti pentru a-si gasi alesul, alearga nefericita din barbat in barbat pana cand il cunoaste pe Igor, de care, impotriva vointei sale, se indragosteste si nu isi mai doreste sa-l ucida. Singura problema? Igor nu este deloc ce pare a fi.

3. o proza de Victor Ovidiu Rusu, intitulata "Der Konig", in rubica de mainstream

4. o recenzie facuta de mine a primului volum al seriei "Legendele clanului Otori", "Sa nu trezesti podeaua-privighetoare", un roman fantastic cu actiunea plasata in epoca medievala a unei Japonii imaginare (rubrica de literatura contemporana)

5. un articol intitulat "Influenta "constantei crestine" asupra fluctuatiei valorii de piata a Apocalipsei" de Nicole Vasilcovschi si Vlad-Romeo Franghiu in rubrica "Opinii"

6. doua articole extrem de interesante de Marcel Gherman in rubrica "Cinema SF"

7. o prezentare realizata profesionist si meticulos de  bunul prieten si scriitor Oliviu Craznic asupra activitatii literare a scriitorului cyberpunk (si nu numai!) Florin Pitea, in "Cavalerii fantasticului"

8. doua desene spectaculoase realizate de Nicu Marcu in rubrica "Arta vizuala", pe care va invit sa le admirati

Lectura placuta!
http://fanzin.clubsf.ro/

luni, 15 august 2011

Oferta Millennium Books: 3 carti de Liviu Radu la pret de 2

Editura Millennium Books vine cu o noua oferta: daca comandati volumele Povestiri fantastice si Modificatorii de Liviu Radu, unul dintre cei mai apreciati autori SF&Fantasy din Romania, primiti gratuit volumul Singur pe Ormuza. Veti avea de platit doar 60 lei (plus taxele de expediere) in loc de 85 lei. Oferta este disponibila din data de luni, 15 august, pana in data de joi, 18 august, ora amiezii (12 fix). Pentru amatorii de literaura SF&Fantasy, dar si pentru amatorii de literatura de calitate in general, aceasta nu este o oferta de ratat, Liviu Radu fiind un autor care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca.

Comenzile pot fi facute pe site-ul editurii, la adresa http://www.millenniumpress.ro/comenzi.html sau la una din adresele din pagina de contact de pe blogul editorului.


miercuri, 10 august 2011

Constantin Stan nu mai este printre noi

Pe Constantin Stan l-am cunoscut anul trecut, chiar la lansarea romanului "Gde Buharest", care a avut loc la Uniunea Scriitorilor. Nu eram inca foarte familiara cu aceasta lume si simteam ca ma "ratacesc". Atmosfera era destul de fastuoasa, dar nu asta m-a surprins (era de asteptat la o astfel de lansare), ci insusi autorul. Mi-a luat ceva timp sa realizez ca acel om extrem de relaxat, care contrasta cu aceasta atmosfera, era de fapt Costi Stan. Relaxarea sa parea sa izvorasca dintr-o profunda incredere in sine. Dupa ce s-a terminat prezentarea, am cumparat un exemplar al cartii si i-am cerut un autograf. Modul sau de a se comporta si felul in care mi-a vorbit nu au facut decat sa-mi intareasca convingerile: era un om prietenos si impacat cu sine.

Apoi i-am citit si cartea, iar stilul sau m-a surprins intr-un mod foarte placut. Am cautat astfel si alte aparitii ale sale si am inceput sa-i urmaresc articolele. L-am mai intalnit in cateva ocazii si l-am felicitat pentru modul sau de a scrie. Cand am inceput sa frecventez si "Clubul de proza", i-am descoperit si calitatile de critic literar. Avea un mod ironic (chiar glumet as putea spune) de a se exprima, reusind totusi sa mentina greutatea vorbelor sale. M-am bucurat ca a avut incredere in mine si ca mi-a permis sa citesc in cadrul cenaclului. Nu facea observatii in felul tipic, agresiv, ci intr-un mod didactic, lasand sa se intrevada latura sa de profesor care doreste sa construiasca. Ulterior mi-a spus sa am grija ce scriu si cum scriu, pentru ca am talent si e pacat sa-l irosesc. La momentul respectiv, aceste vorbe m-au ambitionat foarte mult. Am ajuns sa-i apreciez din ce in ce mai mult si latura umana.

De aceea vestea pe care am primit-o in data de 9 august m-a intristat profund. Constantin Stan nu daduse niciodata impresia ca ar fi suferit. Dimpotriva, el era cel care reusea sa puna zambetul pe fetele oamenilor. Am impresia ca totul s-a petrecut prea repede, ca timpul m-a lasat in urma sau ca m-a pierdut pe parcurs. Cu totii avem un moment in care trebuie sa ne despartim de viata, dar in cazul sau a fost prea devreme. Si prea brusc. Nu am avut timp sa-l cunosc destul de bine pe un om si un scriitor pe care chiar imi doream sa il cunosc. Ma gandisem la un moment dat sa imi fac lucrarea de licenta de la facultatea de litere pe opera sa si speram sa ii pot lua un interviu, dar se pare ca intarzierea m-a costat scump. Nu voi renunta insa la idee. Care este, de fapt, momentul oportun pentru a lua un astfel de interviu? O fi oare intelept sa lasam timpul sa treaca nestingherit pe langa noi, bazandu-ne pe falsa convingere ca este suspendat in vesnicie? Aceasta este intrebarea.

    

miercuri, 20 iulie 2011

Cu ce ramanem dupa plecarea corabiilor din portul de la Bookfest

Despre Bookfest s-a scris si s-a discutat mult, s-au anuntat aparitii, s-au organizat lansari, s-au decernat premii, s-au publicat recenzii ale cartilor aparute si asa mai departe. Dar cati s-au gandit sa faca un inventar al aparitiilor, sa prezinte contributiile aduse literaturii, sa sublinieze evolutia sau, respectiv, involutia din acest domeniu? La urma urmei, nu totul incepe si nici nu se termina cu Bookfest-ul. Dupa o agitatie nestapanita, urmeaza o indelungata perioada de tacere, care se diminueaza pe masura ce se apropie targul din toamna. Si totusi exista oameni care isi aloca timp sa citeasca, sa inventarieze si sa recomande noile aparitii cititorilor amatori de un anumit tip de literatura care, dintr-un motiv sau altul, au ratat targul de carte din aceasta primavara. Michael Haulica este unul dintre ei. In nr. 583 din 15.07.2011 al "Observatorului Cultural", Michel Haulica face o prezentare a celor mai semnificative titluri fanstasy si science-fiction aparute in 2011, cei interesati beneficiind astfel de o descriere scurta si la obiect, care sa-i ghideze inspre viitoarele achizitii. Dupa cum spune si autorul, este un an editorial bun, asa ca cititorii au de unde alege. Sa speram ca Gaudeamus va veni cu o oferta la fel de bogata, asa ca, dragi corabieri, va salutam si ne vedem la toamna!

Acesta este un fragment din articol:
 
"Ştefana Cristina Czeller – Cerneală şi sînge. Este debutul editorial al uneia dintre cele mai promiţătoare autoare din noul val, proaspătă cîştigătoare a unui premiu de încurajare la Convenţia Europeană de Science-Fiction de la Stockholm. Un thriller cu accente fantastice şi elemente horror, care i-a adus deja cronici bune în Luceafărul de dimineaţă şi Suspans.
 
Premiile Galileo 2011, antologie de Horia Nicola Ursu. Volumul cuprinde cinci povestiri şi cîte un fragment din cinci cărţi, toate nominalizate la Premiile Galileo 2011. Autorii sînt: Ştefana Cristina Czeller, Mircea Opriţă, Michael Haulică, Florin Pîtea, Liviu Radu, Cristian-Mihail Teodorescu, Marian Truţă, Oliviu Crâznic, Costu Gurgu (ultimii doi fiind premianţii la categoriile „Cel mai bun volum“ şi „Cea mai bună povestire“) şi George Anania (cîştigătorul premiului pentru întreaga activitate literară).
Steampunk. A doua revoluţie, antologie de Adrian Crăciun, cu o prefaţă de Ştefan Ghidoveanu. Zece povestiri steampunk scrise de autori români special pentru această antologie (mai puţin textul lui Mircea Opriţă). Una dintre cele mai de succes antologii româneşti din ultima vreme. Autori: Ioana Vişan Costi Gurgu, George Lazăr, Michael Haulică, Ştefana Cristina Czeller, Maria Truţă, Oliviu Crâznic, Mircea Opriţă, Aron Biro, Forin Pîtea. Au scris despre antologie Horia Gârbea (Luceafărul de dimineaţă), Marius Chivu (Dilema veche), Liviu Radu şi Ovidiu Petcu (Nautilus). De remarcat şi ediţia „de colecţie“, hardcover, şi broşura „making of“, realizată cu texte ale tuturor participanţilor, autori, editori, redactor, prefaţator.
 
A şaptea carte este Michael Haulică –  ...nici Torquemada.
 
Două cărţi noi a scos şi Eagle Publishing House. Balaurul şi mioriţa, o antologie de proză fantastică realizată de Mihail Grămescu. Printre autori: Dănuţ Ungureanu, Mihail Grămescu şi cei ale căror texte le-am remarcat: Oliviu Crâznic, Balin Feri, Simona Şerbănescu, Ramona Filip, Raluca Băceanu, Laura Răceanu.
Voicu Bugariu – Curtezana onestă şi astrologul. Un roman de dragoste avînd ca protagonişti o femeie de 20 de ani şi un bărbat de 70, bine scris, un Voicu Bugariu stăpîn pe mijloacele sale şi pe o poveste care, din cîte am aflat, va continua.. "

Articolul integral il puteti citi aici:
http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Cartile-din-2011*articleID_25627-articles_details.html

vineri, 24 iunie 2011

Michael Haulica despre Simona Serbanescu in "Observatorul Cultural"

In nr. 580 din 24.06.2011 al revistei online "Observatorul Cultural", cunoscutul autor si critic literar Michael Haulica face o recenzie a antologiei "Balaurul si miorita", ingrijita de Mihail Gramescu si aparuta in anul 2011, la editura Eagle. Opiniile sale nu difera foarte mult de opiniile celorlalti critici care au supus analizei aceasta antologie, dar am remarcat (cu bucurie) faptul ca de aceasta data a fost acordata mai multa atentie calitatii textelor in sine, nu doar incadrarii/neincadrarii/partialei lor incadrari  in genul fantastic. Evident, cand vine vorba de o antologie, acest aspect are o importanta vitala, dar nici aspectul calitativ nu trebuie neglijat. Desi critica lui Michael Haulica este una destul de dura in ceea ce priveste antologia in ansamblu, faptul ca analizeaza textele din punct de vedere stilistic, al coerentei intrigii SI al adecvarii la tema dovedeste, in primul rand, competenta sa si, in al doilea rand, face ca aceasta recenzie sa fie foarte valoroasa atat pentru autorii mentionati , fie ei criticati sau nu, laudati sau nu (in categoria laudati au fost inclusi si Oliviu Craznic si Balin Feri), cat si pentru cititorii care vor sa achizitioneze cartea sau care au achizitionat-o deja si doresc o contraopinie asupra textelor. Nu pot decat sa ii multumesc lui Michael Haulica pentru atentia acordata antologiei si increderea pe care mi-o acorda in legatura cu potentialul meu literar.

Acesta este un fragment din articol, puteti citi articolul integral urmand link-ul de la final:
Deși este o antologie de texte, voi trece în revistă autorii, e mai simplu.
Simona Șerbănescu. După o „încercare de eseu“ (zic eu, forțînd un pic nota) și un text filozofico-liricoid, reușește un bun fragment de proză („Casa Ceaiului“ – parte dintr-un roman?), deși sînt cam sceptic în privința romanelor japoneze scrie de europeni. Totuși, în ultimul paragraf, recade în povestitul viselor, lucru care asigură unei eleve prezența la olimpiadele de limba română, dar nu e suficient pentru proză. Însă e de urmărit Simona Șerbănescu, are potențial. Catia Maxim, care a debutat editorial în 2007 și care, de atunci, „a publicat mai multe volume de proză cu mare succes de piață“... Adică? Ce volume, ce vînzări...? Dar nu asta e important, ci textul, care se cheamă „Visul“, și vedeți mai sus faza cu eleva și olimpiada.
Dacă într-o antologie de „proză fantastică“ dau peste un text de teatru pot să-l sar? L-am sărit. (Era „Miorița“ de Emil Lungeanu).


Dănuț Ungureanu. Eros, copilul lui Afro(dita), dă din casă, cum se spune, una-alta, dar aerul de scheci umoristic, de genul celor căznite din programele TV de largă adiență, îmi taie elanul lecturii, pe care numele autorului mi-l indusese.
Cristina Manta. De ce o Poloneză de Chopin în B minor? Cea cu numrul 5, la care face referire autoarea, e în fa diez minor. În fine... mă întreb (și nu e prima dată, nu va fi nici ultima, pe parcursul acestei antologii): de unde credința că dacă îți povestești visele scrii proză fantastică?

Cînd scrie, Balin Feri are voce. Cînd citesc un text scris de el, parcă îl aud vorbind. Sînt puțini autori români care îmi dau senzația asta. Sînt cei pe care-i consider scriitori cu vînă. „Consolarea“ – reușit text despre dragoste, credință, Dumnezeu și viața de după viață. Subiectul te poate prinde sau nu, te poate interesa sau nu. Dar felul în care e scris te prinde cu siguranță, Balin Feri fiind unul dintre cei mai dotați prozatori din noul val de fantaști (nu zic științifico-fantaști, că nu e așa ceva, dar ceea ce este e bine).
Cora-Eliana Teodoru. Îu! Proza ca proza, dar adresa de e-mail din prezentarea autoarei face toți banii. La ediția a doua (dacă va fi), nu-i dați și numărul de telefon?
Atîta-i de proastă cartea asta... Mă gîndesc că Mihail Grămescu nu mai are pic de discernămînt, iar de la editură n-a citit nimeni textele, mergînd pe mîna antologatorului care – nu-i așa? – e diatamai scriitorul. Și... Și ce dacă? A fi antologator e altă meserie. Deci?


Cui folosește o astfel de carte?

Antologatorului, nu. Pentru că, dacă avea credibilitate ca autor, ca antologator nu știu dacă am să-l mai caut vreodată. Chiar mi-e teamă să nu găsesc în fiecare dintre antologiile lui tot felul de fătuțe adunate de prin cenacluri și de pe la olimpiadele de limba română, fătuțe care au legătură cu literatura cam cîte legături are trenul Intercity în gara Lehliu.

Autorilor? Puțini autori scapă neșifonați din această antologie. Balin Feri... Balin Feri... Ah, da, și Balin Feri. Cam puțini pînă acum. Și o mențiune pentru Simona Șerbănescu, ziceam.
Sursa:
http://www.observatorcultural.ro/FANTASY-SCIENCE-FICTION.-Ingindurez-privindu-l-cu-ochii-sa%C4%8C%C2%99ii-de-incordare-%28I%29*articleID_25539-articles_details.html

miercuri, 22 iunie 2011

O noua oferta Millennium Books: 30% reducere la pachetul de carti Stefana Czeller (laureata a premiului Eurocon)-"Cerneala si sange"+ Antologia "Steampunk-a doua revolutie"+ Antologia "Premiile Galileo 2011"

Avand in vedere ca mai multe site-uri europene au prezentat-o pe Stefana Czeller ca fiind laureata a premiului de incurajare Eurocon 2011(Stockholm), Millennium Books vine cu o noua oferta: reducere 30% la romanul sau "Cerneala si sange", plus doua dintre cele mai recente antologii aparute la aceeasi editura, "Steampunk-a doua revolutie" si "Premiile Galileo 2011". Cele doua antologii contin alte doua povestiri ale Stefanei Czeller, "Suflete de plumb", respectiv "Slujesc Zeului-Caine".

In ceea ce priveste antologia "Steampunk-a doua revolutie", daca nu sunteti familiarizati cu termenul sau cu acest gen literar, acesta este un bun moment sa o faceti. Povestirile steampunk au actiunea plasata in secolul al XIX-lea, prezinta o istorie alternativa si au o multime de trimiteri subtextuale (uneori de-a dreptul amuzante) la anumite opere si personaje istorice. Este cu siguranta un gen care poate fi savurat (in special) de filologi. Veti intalni nume gen Florin Pitea, Oliviu Craznic, Liviu Radu, Michael Haulica, Mircea Oprita, Costi Gurgu, Marian Truta etc.

Detalii despre comanda aici:
http://uglybadbear.wordpress.com/2011/06/22/pachetel-de-vara-2-3-x-stefana-czeller/

marți, 14 iunie 2011

Super oferta: carti Millennium cu 20% reducere!

Doar astazi mai puteti cumpara orice carte Millennium cu 20% reducere! Pentru cine nu stie, Millennium Books este o editura axata in special pe SF si Fantasy, una dintre putinele edituri care publica autori SF romani.  Pe langa volumele de autor, va recomand cu caldura antologiile, unde sunt incluse unele din cele mai bune creatii SF si Fantasy ale acestui an, dar si volumele de critica din seria Metatext, unde veti intalni nume cunoscute, ca Michael Haulica, Mircea Oprita si Florin Pitea. Acesta este link-ul catre blogul editorului Nicola Horia Ursu, unde puteti afla mai multe detalii despre modul de comanda si unde puteti downloada pdf-ul cu catalogul editurii:

http://uglybadbear.wordpress.com/2011/06/14/carti-millennium-cu-20-plus-un-catalog/

miercuri, 8 iunie 2011

Florin Pitea despre Simona Serbanescu

Pe blogul lui Florin Pitea, http://tesatorul.blogspot.com/, puteti gasi o recenzie la antologia "Balaurul si miorita". Marturisesc ca niciodata nu am citit o recenzie atat de detaliata si de bine structurata (este analizat fiecare text in parte, sunt luate in considerare greselile de ortografie, de punctuatie), dar, dupa cum se spune din batrani, "Once a teacher, always a teacher". M-a surprins (placut) faptul ca Florin Pitea, pe care il stiu ca "nu iarta", a declarat textul meu, "Casa Ceaiului", ca fiind al doilea cel mai bun text din antologie. Totusi, o clasificare clara in privinta calitatii nu exista, Florin Pitea limitandu-se la a incadra anumite texte ca fiind peste media antologiei si la a numi cateva "varfuri", printre care ma numar si eu, alaturi de Oliviu Craznic si Balin Feri. Cu permisiunea lui Florin, am reprodus un fragment din recenzie:

"Pe 16 aprilie 2011, în cadrul tîrgului de carte Bookland organizat la AFI Palace, am participat la lansarea antologiei de proză fantastică Balaurul şi mioriţa (Eagle Publishing House, Bucureşti, 2011). De parcurs, am parcurs-o în aproape două luni. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

În loc de "Cuvînt înainte" (sau de "Prefaţă", dacă preferaţi), antologatorul a introdus un fragment din teza de doctorat a doamnei Linda Maria Baros. Dacă fragmentul îi informează pe cititori despre basme în general, cu siguranţă că nu se referă în mod specific la nici unul dintre textele incluse în antologie.

Următorul text îi aparţine Simonei Şerbănescu şi este un eseu - "Despre un drum cu sens unic". Cum nu este nici un text de ficţiune, nici unul fantastic, mă întreb pe ce criterii l-a selectat antologatorul pentru publicarea în acest volum.

"Castanul" de Simona Şerbănescu este un text de ficţiune cu elemente fantastice, iar "Casa Ceaiului", de aceeaşi autoare, îmbină exotismul şi fantasticul. Cum "Casa Ceaiului" este un fragment de roman, probabil că vom vedea şi lucrarea de ansamblu publicată într-un viitor apropiat.

"Visul" de Catia Maxim este o schiţă lirică, mai degrabă onirică decît fantastică.

"Mioriţa" de Emil Lungeanu este subintitulată "farsă academică" şi pare să ţină de dramaturgia realistă, nu de proza fantastică.

"Noi, zeii..." de Dănuţ Ungureanu combină miturile greceşti şi realitatea românească, dar suferă de o oarecare inconsistenţă a intrigii.

"Scrisori către alter-ego sau Despre mecanica Visului" de Cristina Manta reprezintă o serie de fragmente onirice, cu lirism, fără intrigă coerentă şi fără prea mare legătură cu fantasticul.

"Consolarea" de Balin Feri concurează cu "Casa Ceaiului" pentru titlul de a doua cea mai bună proză din antologie. "Casa Ceaiului" este mai îngrijită stilistic, în schimb "Consolarea" este mai închegată în privinţa intrigii şi mai apropiată de filonul fantastic."

duminică, 5 iunie 2011

Stire de ultima ora: experti japonezi in functiile de ministri!

Trecand peste conotatiile politice, se pare ca, atunci cand vine vorba de potentiali ministri, imaginatia ziaristilor romani nu cunoaste limite! Va las sa cititi si sa va amuzati, eu ma abtin sa reproduc aceste nume exotice!

vineri, 3 iunie 2011

Cautatorii de comori in portul de la Bookfest

Se pare ca lumea editoriala romaneasca navigheaza anual intre doi poli: Gaudeamus si Bookfest. Nu mi-am dat inca seama care este Polul Nord si care este Polul Sud, cert este ca fiecare editura se imbarca din timp pe o corabie, preferabil cat mai trainica si impunatoare, si pleaca in cautare de "comori".  Unele sunt, evident, dezvaluite pe parcurs, dar cele mai de pret "comori" sunt pastrate cu sfintenie pentru clipa cea mare, cand cititorii se aduna (preferabil in numar cat mai mare) intr-unul din cele doua porturi, respectiv cel de la Gaudeamus sau cel de la Bookfest, pentru a descoperi "comorile" ascunse pe corabiile din porturi. Am asteptat cu nerabdare momentul in care si anul acesta, la fel ca in alti ani, corabiile sa se stranga in port, mai ales ca ascultasem multe povesti despre aventurile anumitor editori, redactori etc si ma cutremusarem cand auzisem obstacolele pe care le-au avut de trecut. Si iata ca, intr-o zi (cu soare), corabiile s-au strans in portul de la Bookfest. Erau de toate felurile: mai mici, mai mari, cu un echipaj impresionant sau cu unul format din doi-trei membri, vopsite in rosu, alb, negru... Diversitate, da, "diversitate" este cuvantul. Dar...ups! Mare parte din cititorii de la Gaudeamus (unde, in toamna, se circula pe doua coloane ca sa se evite coliziunile) disparusera. Desi corabiile erau la locul lor, portul parea pustiu. Evident ca forfota nu disparuse intru totul, dar asta era senzatia, de pustietate. Ori portul era prea mare, ori cititorii erau prea putini. Dar si acesti cititori, cand venea vorba de vreo "dezvaluire" a comorilor, se adunau in numar mare, iar bliturile aparatelor de fotografiat se aprindeau unul dupa altul. Asa s-a intamplat, de exemplu, la lansarea Millenium Books, cand, uitandu-ma in spate, am avut impresia  ca jumatate din cititorii din port se stransesera acolo, in special pentru a-i vedea pe laureatii Premiilor Galileo expunandu-si cu mandrie trofeele. Iar dupa lansare, s-au repezit, care mai de care, sa prinda o bucata din comoara. Asta la Millenium. La LEDA, unde s-au prezentat comori recent descoperite cum ar fi Kay Hooper-"Viziuni insangerate", Robert J. Sawyer-"Flashforward", Kate Atkinson-"Dupa fapta si rasplata", David Moody-"Furiosii" si volumul IV din "Cartea Soarelui Nou" a lui Gene Wolfe, cititorii au avut acces la comori chiar si in timpul prezentarii, asa ca multi erau imprastiati prin cabinele "corabiei", doar doar or gasi o comoara care sa le starneasca interesul. Iar corabia Grupului Editorial Corint era enoooorma, una dintre cele mai mari de la Bookfest, asa ca aveau unde cauta si de unde alege. La lansare au vorbit Michael Haulica, Cristina si Stefan Ghidoveanu si Florin Pitea. Iar cand a inceput Florin sa strige "Severian s-a intors! Severian s-a intors! Se...ve...rian s-a intors!", lumea chiar nu s-a mai putut abtine sa nu isi ia putin ochii de la comorile expuse si sa asiste la lansare. Desi "portul" Bookfest parea mai pustiu decat de obicei, dorinta de descoperire m-a facut sa ma opresc si sa cercetez fiecare corabie in parte si sa plec, ca multi altii, incarcata de comori. Asa ca, dragi cititori, nu ocoliti "porturile", pentru ca tot cartile raman comorile cele mai de pret!
                                         Cristina si Stefan Ghidoveanu

                   Michael Haulica (stanga) si Cristina Ghidoveanu (dreapta)

                                  Florin Pitea: "Se..ve...rian s-a intors!"

         Bogdan Tudor Bucheru (stanga) si Catalin Badea-Gheracostea (dreapta),
                                                savurand momentul

                                      Nicu Voicu, imortalizand momentul

                                      "Comorile" recent descoperite
                                               ale editurii LEDA

vineri, 27 mai 2011

Decernarea Premiilor Galileo 2011

Sambata, 28 mai, la Targul de Carte Bookfest de la Romexpo, standul Millenium Books (pavilion C2, stand B32), va avea loc decernarea Premiilor Galileo 2011. Vor fi decernate Premiile revistei Galileo pentru cea mai buna carte F&SF a anului, cea mai buna povestire F&SF a anului, precum si un premiu special pentru intreaga cariera scriitorului George Anania.
Participa: Bogdan Tudor Bucheru, Mircea Oprita, Liviu Radu, George Anania, Michael Haulica, Oliviu Craznic, Marian Truta, Cristian M. Teodorescu, Silvia Colfescu, Ona Frantz, Cristina si Stefan Ghidoveanu, Catalin Badea-Gheracostea, Horia Nicola Ursu, Florin Pitea.

Antologia Premiile Galileo 2011 curpinde urmatoarele titluri:
  • Cuvînt înainte – Horia Nicola Ursu
  • George Anania – Prisăcarul
  • Oliviu Crâznic – …şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul (fragment)
  • Michael Haulică – Microtexte
  • Mircea Oprita – Inginerii financiare
  • Liviu Radu – Mestecenii
  • Cristian-Mihail Teodorescu – Electro-magneto-muza
  • Ştefana Cristina Czeller – Slujesc Zeului Cîine
  • Costi Gurgu – Îngeri şi molii
  • Florin Pîtea – Vînătoarea de sfincşi
  • Marian Truţă – Cumania 2010
De asemenea, vor fi lansate in prezenta autorilor si editorilor urmatoarele volume aparute la Millennium:
  • Liviu Radu - Singur pe Ormuza
  • Costi Gurgu - Cronici de la capatul pamintului
  • Bogdan Tudor Bucheru - Atingerea si Anotimpurile
  • Michael Haulica - ...Nici Torquemada

joi, 26 mai 2011

Izanami si Izanagi

   Potrivit sintoismului, Japonia a fost create de cuplul zeiesc Izanagi si Izanami. Izanagi si Izanami erau zeii primordiali. In traditia japoneza, sunt fie sot si sotie, fie frati. Ei au creat insulele japoneze, precum si multi zei numiti kami; sintoismul cunoaste 800 de miriade de kami. In majoritatea reprezentarilor artistice ale mitului, cei doi sunt infatisati stand pe podul ceresc si tinand o sulita.

   De pe podul plutitor al cerului, Ama-no-Hashidate, ei au amestecat oceanul cu o sulita celesta cu diamante. Cand au scos sulita din apa, sarea s-a cristalizat la varful ei si prima insula japoneza, Onogoro-shima (“insula ce s-a format singura”) a cazut in mare. Cuplul a pasit pe insula si a avut loc uniunea sacra. In timpul acestui ritual au aparut mai multe insule si 800 de miriade de zei, numiti kami.

   Nascandu-l pe zeul focului, Izanami a fost ranita atat de grav, incat a murit. Sotul ei a facut greseala sa se duca dupa ea in infern si abia a scapat de acolo. Apoi Izanagi a trebuit sa treaca prin rituri de purificare ca sa se curete de impuritatea lumii de dincolo. In timpul lor au aparut zeita soarelui, zeul lunii si cel al furtunii. De atunci, riturile de purificare sunt o parte centrala a sintoismului, oamenii spalandu-si in mod traditional gura si mainile inainte de a intra intr-un sanctuar.

   Este firest ca aceste doua personaje sa devina etaloane pentru populatie, mai ales ca ei sunt cei care stau la baza crearii Japoniei. Izanami poate fi considerata un etalon al femininului deoarece, in primul rand, ar putea fi usor considerata femeia ideala pentru societatea japoneza. Ea face parte dintr-un cuplu, dintr-o familie, lucru dorit, visat, de toate tinerele fete. Relatia ei cu Izanagi este una ideala, mai ales la inceput, ceea ce poate reprezenta un tel atat pentru tinerele femei, cat si pentru cele mature. In plus, Izanami are foarte multi copii, 800 de miriade de kami, pe care ii naste fara mari chinuri, ceea ce pentru japoneze reprezinta un adevarat motiv de mandrie. Doar nasterea zeului focului ii provoaca probleme, ducand-o chiar la moarte. Finalul trist al acestei povesti le face pe femei sa vibreze, sa fie alaturi de Izanami, acceptandu-i superioritatea deoarece ea este femeia primordiala care a creat Japonia, dar in acelasi timp simtind-o ca pe o fiinta apropiata, cu care se pot identifica, ca pe o femeie reala.

   Izanagi este considerat a fi sotul lui Izanami. El este tipicul cap al familiei, barbatul puternic, curajos, care tine foarte mult la onoarea sa ( trece prin ritualul de purificare dup ace se intoarce din infern ), “creatorul”, si, nu in ultimul rand, tatal a foarte multi copii, in special baieti. Acestea reprezinta calitati foarte apreciate de barbatii de origine japoneza. Plus ca are un statut superior oricarui alt barbat de pe Pamant, si de aceea barbatii l-au fixat pe el ca pe un etalon. La fel ca Izanami, este situat deasupra tuturor, dar e proiectat sub forma unei imagini umane, puternice, dar nu lipsite de sentimente. Oamenii isi spala gura si mainile inainte de a intra intr-un sanctuar, pentru a-l urma pe marele Izanagi, a incerca, cel putin, sa se apropie de el.

marți, 17 mai 2011

Mircea Pricajan despre Simona Serbanescu in revista online "Suspans.ro"

"Primul şi cel mai important aspect negativ este acela că promisiunea de pe copertă – Antologie de proză fantastică – s-a dovedit a fi niţel mincinoasă. Ba chiar dublu mincinoasă. Explic degrabă. 1. Destul de multe dintre textele antologate nu sunt proze. Cea care deschide volumul, de pildă: Despre un drum cu sens unic, de Simona Şerbănescu. Putem considera isprava eseu, o putem trece la categoria articol semi-academic, însă proză nu este nici în intenţie, nici în realizare. La fel stau lucrurile şi-n cazul celui de-al doilea text al autoarei, Castanul, dar şi-n al textelor lui Boris Marian (inginer chimie fină, redactor şef al publicaţiei Realitatea Evreiască din România, conform scurtei fişe biografice)."

Articolul integral il puteti gasi aici:
http://suspans.ro/literatura/asa-nu-literatura/afara-i-vopsit-gardu/comment-page-1#comment-6209

sâmbătă, 14 mai 2011

Sakura

     Sakura (桜 sau 櫻 sau さくら sau サクラ) este numele ciresului japonez (Prunus serrulata, Prunus x yedoensis, Prunus sargentii, Prunus speciosa). Florile sunt admirate pentru frumusetea lor, iar lemnul este întrebuintat pentru mobila de inalta calitate, sculptura sau pentru imprimatul stampelor.
Sakura este indigena in Japonia, China, Coreea si India, dar poate fi găsită si in Filipine, Canada, SUA, Germania, Marea Britanie etc.
    Pe cand floarea de cires simbolizeaza in China frumusetea feminina, in Japonia ea simbolizeaza mai degraba natura efemeră a vietii. In timpul celui de al Doilea Război Mondial, sakura a fost folosita de autoritătile japoneze pentru întretinerea sentimentelor nationaliste si militariste în rândul populatiei. Pilotii sinucigasi kamikaze îsi pictau cateodata flori de sakura pe avioane sau luau cu ei crengi de sakura. Simbolismul legat de Japonia este intr-atat de puternic incat, de exemplu, in Coreea cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la eliberarea de sub ocupatia japoneza, autoritatile coreene au taiat toti pomii sakura din gradina Palatului Gyeongbok din Seul care fusesera plantati de autoritatile coloniale japoneze.
    Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri japoneze este hanami (花見, "privitul florilor"). Hanami este o sarbatoare care celebreaza frumusetea florilor, in special a florilor de cires. De la sfarsitul lui martie si pana la inceputul lui mai, ciresii infloresc in intreaga Japonie, si la inceputul lunii februarie pe insula Okinawa. Deoarece florile nu rezista mai mult de o saptamana-doua, cei care planuiesc sa dea petreceri sub sakura trebuie sa urmareasca cu atentie previziunile meteorologice.